O veste tristă pentru comunitatea jurnaliștilor

Rămas bun, Maestre… 

“A murit o #LEGENDĂ a Poliției Române !

În urmă cu câteva ore a urcat la ceruri colegul nostru, polițistul și scriitorul TRAIAN TANDIN. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

La dorința lui, va fi incinerat. Ceremonia funerara va avea loc marți 12 mai, orele 12, la crematoriul Cenușa.

(Sursa Paul Ulieru)

Traian Tandin s-a născut pe 7 martie 1945 și este un scriitor român de romane polițiste. 

A lucrat ca ofițer criminalist în Serviciul Judiciar al Inspectoratului General al Poliției până în anul 2000, când a fost pensionat cu gradul de colonel. 

A scris cărți inspirate din aventurile sale ca ofițer. Fost redactor-șef al revistei Poliția Română, T. Tandin este licențiat în științe juridice și jurnalism. 

Expert în afaceri judiciare, a publicat peste 100 de cărți și romane polițiste și 42 de scenarii de film, dintre care menționăm: Ucigașii de îngeri în România; Crime pasionale în lume; Discipolii crimei pe mapamond; Cazul Rimaru: roman-document; Comisar la omoruri; Crime, criminali și polițiști; Erori judiciare în România; Evadări celebre; Jurnalul unui polițist; Dicționar de argou al lumii interlope, etc.

A lucrat la cazul #Râmaru cu faimosul criminalist #Ceacanica, a elucidat peste 2000 de mistere judiciare şi nu s-a lăsat până nu a aflat adevărul despre marile erori făcute de justiţie în perioada regimului comunist.

•Enigmele căpitanului Roman (Ed. Militară, București, 1978)

•Adio, Ringo (Ed. Militară, București, 1981; reeditată de Ed. Aldo Press, 2002)

•Bolidul verde. Enigme (Ed. Dacia, Cluj, 1982)

•Din jurnalul unui polițist (Ed. Cartea Românească, 1990)

•Sus mîinile, domnilor infractori! (Ed. Labirint, 1991)

•Pedeapsă în stil… american. Povestiri (Ed. Labirint, 1991)

•Ucigaș fără voie (Ed. Z 2000, 2000)

•Poliția română rediviva (Ed. Călăuza, 2000) – împreună cu Lazăr Cârjan

•Cazul Rîmaru. Roman-document (Ed. Z 2000, 2000; reeditată de Ed. Phobos, 2002 și de Ed. Ruxanda, 2004)

•Galeria marilor criminali (Ed. Aldo Press, 2001)

•Evadări celebre. Istoria marilor evadări din toate timpurile, din închisorile românești și străine (Ed. Aldo Press, 2002)

•Jafuri celebre în România (Ed. Aldo Press, 2003)

•Comisar la omoruri: antologia crimelor din România (Ed. Aldo Press, 2003)

•Condamnați la moarte. Antologie (Ed. Aldo Press, 2004)

•Grind, urmașul lui Ringo (Ed. Ruxanda, 2004)

•Jurnalul unui polițist (Ed. Aldo Press, 2004; reeditat în 2007)

•Femei asasine pe mapamond (Ed. Aldo Press, 2005)

•Erori judiciare. Vol.I (Ed. Lider, 2005)

•Erori judiciare în România. Vol.II (Ed. Lider, 2005)

•Discipolii crimei în România (Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006)

•1001 jafuri celebre. Antologie a celor mai mari jafuri de pe mapamond (Ed. Aldo Press, 2006)

•Criminali din lăcomie (House of Guides, 2006)

•Crime, criminali și polițiști (Ed. Paralela 45, 2006)

•Paranormalul în criminalistică (Ed. Juridică, 2006)

•Paranormalul în criminalistică. Vol.I (Ed. Lider, 2006)

•Infractori fără… baftă (Ed. Meteor Press, 2007)

•Paranormalul în criminalistică. Vol.II (Ed. Orizonturi, 2007)

•Infractori ghinioniști (Ed. Art, 2007)

•Femei criminale în România (Ed. Meteor Press, 2008)

•Delincvenți nătăfleți (Ed. Meteor Press, 2008)

•Crimele lăcomiei (Ed. Meteor Press, 2008)

•Secte criminale (Ed. Tritonic, 2008)

•Cei mai odioși 100 criminali români (Ed. Tritonic, 2008)

•Pe urmele criminalilor (Ed. Scripta, 2008)

•Cazuri judiciare celebre (Ed. Tritonic, 2009)

•Dicționar de argou al lumii interlope (Ed. Meteor Press, 2009)

•Crime pasionale din România – Prima dragoste, primul omor (Ed. Vremea, 2009)

“Pe comisarul Traian Tandin l-am cunoscut în urmă cu destui ani. Să fie 15? 20? Nu mai știu. Toată lumea îl privea cu respect, unii cu teamă, era (și a rămas încă!) un personaj extraordinar, aș face un film cu și despre el, dacă aș avea cum. 

E o #enciclopedie umană de cazuri, știe criminalii și borfașii după nume, îi cunoaște ca pe propriile buzunare.

Comisarul

Prima dată l-am văzut la redacția revistei Poliția Română. Văzut, e mult spus, pentru că plutea… efectiv printre nori. 

Stătea ca un pașă la un birou, fuma ca un turc și decupa, tacticos, articole din niște publicații. L-am privit curioasă. Așa ceva nu mai văzusem! Un tip ciudat, dar simpatic, durduliu, tăia cu precizie de medic legist articolașe și le punea într-o parte. Rostea cuvintele cu poftă, rotund și ud. Chiștocul de țigară jurai că era lipit cu superglue de buza de joc, când vorbea:

„Mă documentez, d-aia le tai. Am nevoie pentru cărțile mele…”, mi-a zis, după care a tușit rău, hârâind nicotina strânsă în el de atâta vreme. Cred c-a fumat vagoane de țigări! Vapoare! Transatlantice.

Apoi ne-am întâlnit la el acasă. Ne aștepta, m-am dus cu Răzvan, firește. El fusese paginator, pe vremuri, la revista Poliția Română, iar eu colaboram la „Pentru Patrie”. Aveam ce discuta.

Mama Nașa

Pe soția lui, pe care toți prietenii din Poliția Română o cunosc sub pseudonimul de „mama nașa”, am întâlnit-o pe palier. Cică vestitul comisar a cunoscut-o la un dublu asasinat, pe când lucra la „omoruri”. A fost amor nebun, la prima vedere!

-Aaa, voi erați, frumoșilor?, ne-a zis ea foarte familiară, de parcă ne-am fi despărțit ieri, pe la prânz.
-Noi.
-Intrați. Nu vă speriați, nu e incendiu, fumează Comisaru`…

Ne aștepta îngropat în sute de dosare, cu țigara în gură. (Mă întrebam dacă și-o scoate vreodată!).

Am stat atunci la ei până noaptea târziu. N-aș mai fi plecat, dar îmi curgeau și lacrimile și nasul de la atâta fum, dar mi-a fost drag să stăm la taclale ca niște prieteni. Aaa, și ce de povești avea Comisarul în el! Nescrise, nespuse, neștiute de mulți…

Am vorbit despre Râmaru, despre Ceacanica, despre copii asasini, răpiri, spargeri, despre NUP-uri, cadavre în „rigor mortis” și-n putrefație, crime sadice…Lumea mea!
-….și avea 11 lovituri de cuțit, peste tot, în gât, în ochi, în obraji, era zob!, ia zi, tu, Aurora, că erai de față!, pufăia Comisarul, în timp ce mama nașa frământa gânditoare coca pentru scovergi.

(Aaaa, dar voi nu știți ce scovergi speciale făcea doamna Aurora Tandin! Vai de capul meu! Se topeau în gâtlej, așa erau de bune. Mergeau ca focul cu bere rece. Comisarul servea doar „albitură” la momentul respectiv. Berea ne-a dat-o nouă.)

-Dacă vă doare capu`, are mama nașa grijă de voi!, ne zicea comisarul. Să știți că așa a făcut mereu și cu toți colegii mei din poliție, anchete, cazuri, muncă, apoi mergeam și noi ca băieții la o băută. Unii mai exagerau, dar ea avea întotdeauna în poșetă medicamente pentru toți. Aspirină și multă apă!

Apoi continua:

„Toate cărţile mele poliţiste pe care le-am scris până acum niciodată n-ar fi prins ,,viaţă” dacă n-aş fi avut-o lângă mine pe Aurora, care m-a ajutat cu sufletul, gândul şi fapta. Tot ea mi-a fost alături şi m-a îngrijit ca o mamă atunci când suferinţa pricinuită de vreo boală încerca să mă răpună. 

Deşi nu este de meserie om al legii, ea este o poliţistă pur sânge, o justiţiară cu o inteligenţă nativă şi o intuiţie ce l-ar face invidios şi pe cel mai experimentat detectiv. Eu tot ce scriu sau intenţionez să scriu comentez cu ea, tălmăcind şi răstălmăcind împreună aspectele pe toate feţele până se ,,nasc” acele lucruri frumoase şi trainice. Iar atunci când îi vine ideea să scriu o anumită carte se ţine scai de mine până realizez proiectul.”

sursa: Paul Ulieru

 
Florin ZAGONEANU 
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.