ZIUA…LA O „SERATĂ CU EMINESCU – JURNALISTUL”/ george FILIP

În dimineaţa de 11 mai – 2020 trăiam încă în febrilitatea zilei de ieri – 10 MAI – Ziua Regalităţii – sărbătoare naţională a neamului nostru românesc. Ştiţi bine şi Dvs. că în mileniul nostru III evenimentele se succed cu „viteza luminii”. Eu însă aşteptam cuminţel ora 10 a dimineţii – ora 17,00. în România, graţie statornicului fus orar. Simultan cu inimile mai multor români montrealezi aşteptam transmisia online a „Seratei EMINESCU – jurnalistul” realizată de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. Eram convins că fraţii de acasă, prin tehnica online, jucau o fentă tembelei epidemii planetare care ne izolează prin case, ne distanţează pe cei dragi de cei dragi şi ne cam strică rosturile tuturor oamenilor muncii de pretutindeni. Tehnica online, după cum spuneam, avea să demonstreze din nou că năstruşnicia confraţilor jurnalişti este indiscutabil învingătoare la puncte. În această confruntare liderul Doru Dinu GLĂVAN se face responsabil de minuţiozitatea acţiunii propuse. La desfăşurarea programului şi-a pus măiestria şi jurnalistul, poetul, scriitorul, istoricul, omul de cultură Miron MANEGA. De-a stânga lui, la pupitrul de comandă s-a adăugat recent tânăra poetă Mariana PÂDURARU – o zgâtie ochioasă de surioară basarabeancă „venită acasă” cu sufletul şi cu lada ei de zestre. TEHNICA!…îmi venea să strig şi să aplaud tot eu: TEHNICA ! Datorată, la aceast eveniment, artei lui Ovidiu Zanfir. Graţie metodei moderne au fost convocaţi, mobilizaţi şi puşi în ordine mai mulţi poeţi, scriitori şi jurnalişti din diverse ţări ale planetei. Din Montreal am fost cuprins în respectivul program al „SERATEI EMINESCU” şi eu – subsemnatul poet total, cum mă recomand şi îmi place să mi se zică. Trebuia să spun câteva cuvinte mai de la suflet despre „fratele meu EMINESCU.” Zis şi făcut ! Trimisesem înregistrarea mea filmată mai de alaltăieri. Acum aşteptam ORA ZECE să înceapă transmisia. Îmi pîlpîia inima ca lui LABIŞ când aştepta să intre căprioara, în zorii zorilor, în bătaia puştii lui tătâne-său…Maria-Sa, adică a mea, o fostă fătucă de prin partea de Ţară a EMINESCULUI, fremăta şi ea lângă mine cu sufletul la gură. Să v-o spun: m-a pus să mă bărbieresc dis de diminieaţă şi mi-a dat să îmbrac o „cămieşă” cu ciucurei şi arnice şi ea s-a gătit toată în straie moldoveneşti. Şi bag seama că avea dreptate femeia mea. Prin intermediul televiziunii aveam să ne întîlnim mai mulţi români, între noi şi laolaltă – cu ŢARA ! Timp de două ore, noi şi poate sute sau poate mii de români din emigraţia pământului am dialogat cu românii de acasă, cu ROMÂNIA. Deodată cu Maria-mea le mulţumim colegilor Doru Dinu GLĂVAN şi gureşului poet Miron MANEGA. Iar pe ochioasa şi frumuşica poetă Mariana PĂDURARU o somez că voi sta la pândă şi când mi-o zice muza „HAI !…” voi tăbărî s-o imortalizez într-un poem. La revedere !

11 mai – 2020, la Montreal

george Filip / UZPR Montreal

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.