„Ziua de mare amintire”: 24 mai 1906 Apariția primului ziar în limba română din Basarabia

            În 1812, fără nici un temei istoric și juridic, Basarabia este anexată Imperiului Țarist. Pentru toți românii începe o mare dramă națională, dar cei care suferă direct efectele cnutului rusesc sunt românii dintre Prut și Nistru. „Opera” de distrugere a limbii, culturii și identității românești, practicată de autoritățile de ocupație, este cea mai dureroasă. Administrația, cultele, învățământul, limba sunt brutal și intens slavizate.

            Oricât s-au străduit rușii să anihileze spiritele și simțămintele naționale n-au reușit. O mișcare subterană, încă puțin studiată și cunoscută, reverberează în inițiative care vizează penetrarea barierelor ce interziceau folosirea limbii moșilor și strămoșilor românilor în tipărituri, reușind după mai bine de o jumătate de veac să obțină editarea în limba română a unor texte religioase. Era în 1861. Chiar dacă limba folosită era stâlcită de moldovenisme, a reprezentat prea mult pentru vigilentele autorități rusești, care suprimă peste 10 ani partea românească a „Buletinului Eparhiei Chișinăului”. Mai trec câteva decenii pentru ca în presa din Basarabia să se producă cu adevărat un mare eveniment: apariția primului ziar românesc – Basarabia (Бесарабiя).

            Se încercase și în 1903 publicarea unui ziar cu același titlu, dar în limba rusă. Probabil era un subterfugiu al inițiatorului, Nicolae Safir, patron tipograf, care îl implică și pe G. Emanuil Gavriliță, căruia îi propune să fie redactorul-responsabil al ediției în „limba moldovenească”. Tentativa eșuează. Trei ani mai târziu, G.E.Gavriliță obține promisiunea să tipărească un ziar cu același titlu. Publicația apare într-o zi de miercuri, pe 24 mai 1906, și este tipărit la început cu caractere chirilice.

            Articolul de fond al primului număr (nesemnat), al „gazetei național-democratice <<Basarabia>>„, aparține probabil curajosului avocat G.E.Gavriliță, fiind o adevărată capodoperă gazetărească pentru acea vreme de opresiune rusească. Cităm un fragment din articol: „Până astăzi basarabenii au fost lipsiți, ca și ceilalți cetățeni ai Rusiei, nu numai de un drept a sta la cârmuirea țării, a petrece niște dorite legi pentru binele poporului, dar au fost opriți și de o învățătură și de o știință, de limba lor strămoșească […] Neînțelegând limba, sărmanul basarabean au fost lipsit de lumina învățăturii, au fost lipsit de cel mai întâi drept omenesc a învăța cu mintea pentru binele său. Prin milostivele rospuneri ale stăpânirii nevoitului basarabean i-o rămas numai să plece capul la pământ și să înjugi alcătuirea cu boul său. Dar iacă a început a răsări soarele […]. Numai o gazetă pe limba moldovenească va deschide ochii moldoveanului […]. Deșteaptă-te Române, din somnul robiei. Ai în vedere, că de astăzi înainte, cum țe vei așterne, așa vei dormi”.

            În total au fost tipărite 79 ediții până la încetarea apariției sale. Publicația are, nu întâmplător, o orientare radicală sub aspect național. Printre colaboratorii jurnalului se numără tineri intelectuali basarabeni, care vor constitui elita unionistă de mai târziu: Alexei Mateevici, Pan Halippa, Mihai Vântul, Ion Pelivan, Alecu Nour ș.a. Finanțatorii gazetei erau Vasile Stroescu (bogatul mecena basarabean) și sponsori din România care,  la îndemnul lui Constantin Stere, aflat la București, sprijină apariția publicației.

            Jurnalul se străduiește să aducă, pe cât posibil, corecții „limbii moldovenești”,  înlocuind cuvintele stâlcite de barbarismele rusești, promovând scrierile lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi ș.a. Este și o sursă de informații cu privire la evenimente din Regat (cum a fost descrierea Expoziției naționale din 1906 de la București) sau dezbateri din presa bucureșteană.

            Autoritățile țariste îi șicanează în permanență pe membrii redacției și pe cititorii revistei. Abonații ziarului nu-l primesc sau îl primesc cu mare întârziere. Parte din numere sunt cenzurate, iar altele confiscate, în mai multe rânduri publicația fiind dată în judecată. În aceste condiții, „Basarabia” se află în imposibilitatea de a-și continua apariția. La 11 Martie 1907 își încetează existența, tipărind „Deșteaptă-te Române” în dulcea limbă românească, ca un îndemn la rezistență pentru apărarea limbii și culturii naționale. „Viața Basarabiei„, într-un elogios articol cu sugestivul titlu „Ziua de mare amintire”, publicat chiar la 24 mai, dar la un an distanță de la tipărirea primului număr al ziarului „Basarabia„, avea calde cuvinte de apreciere la adresa confratelui dispărut.

“Vom spune numai, că ea a fost prima gazetă moldovenească, care s-a învrednicit să-și spuie cuvântul său despre viața moldovenilor din Rusia și despre nevoile și neajunsurile poporului moldovenesc din Basarabia în limba strămoșească […]”

                                                    Tanța Tănăsescu / UZPR

Bibliografie

Ștefan Ciobanu, Cultura româneasca în Basarabia sub stăpânirea rusă, Edit Enciclopedica Ghe Asachi, Chișinău 1992

Lucian Predescu, Enciclopedia cugetarea. Material Românesc. Oameni și înfăptuiri. Ed. Cugetarea, București, 1940, pg. 87

                                                                                   

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.