În fiecare an, la Praznicul Înălțării Domnului sărbătorim (și) Ziua eroilor, ocazie, prilej cu care se oficiază și se organizează multe și diferite momente sau evenimente religioase și culturale, omagiale sau comemorative!…Da, altfel spus, ne cinstim, ne prețuim, toți eroii și înaintașii, știuți și neștiuți, cunoscuți ori ba, care, într-un fel sau altul, într-un loc sau altul, s-au jertfit pentru acest, pământ, neam, popor și țară!…
Oriunde și oricând, în tot locul și în tot ceasul!…
Așadar, Biserica, bunăoară, organizează, în aceasta zi, slujbe religioase, pomeniri, parastase și acțiuni ori activități spiritual – culturale!…
În altă ordine de idei, având, recent, o întâlnire, o discuție, pe aceasta tema, cu câțiva tineri frumoși, sinceri și inimoși, la un moment dat, unul dintre ei, m-a întrebat dacă astăzi mai sunt eroi și, mai mult decât atât, ce anume sa înțeleagă el prin termenul „erou” astăzi?!…
Ce-i drept, pe moment, m-a cam blocat, nu prea am știut ce sau cum să-i răspund, direct și, spontan dar, atunci, i-am zis asa:
Vrei sa cunoști, sa te întâlnești cu un erou?
Hai sa mergem la primul spital și, acolo, vei vedea o mulțime de eroi: medici, asistenți medicali, brancardieri, conducători auto etc!…
Mai vrei și alții?
Hai, la prima televiziune, la prima școală, la prima stație CFR, auto, navala sau aeriana, la primul UPU, la prima unitate de salvare – ambulanță, la primul post MAI, MAPN sau IGSU și, lista, desigur, poate continua!…
Dar, ce înseamnă, defapt, a fi erou?…
A fi demn, a avea onoare, a fi onest, a fi cinstit, a fi corect, a avea curaj, a (te) lupta pentru omenie și adevăr și, câte multe altele!…
Ce-i drept, am observat ca, nu l-am prea convins pe tânărul meu interlocutor si adolescent!…
Și, atunci, i-am spus astfel:
Pe erou nu, neapărat, ai sa îl vezi dar, totuși, ai sa îl simți, ai sa îl (re)cunoști, negreșit!…
Cum?
Când vei vedea un om ca își (men)ține familia aproape, ca are grija de ea, ca ii poarta ei de grija, în toate aspectele, apoi, sa știi ca, acel om este un erou!…
Când vei întâlni oameni, serioși, lucizi, asumați si responsabili, acasă, în familie, în societate, în colectivitate, la locul de munca, apoi, sa știi ca, toți aceia sunt niște eroi!…
Când vei cunoaște un om care își gestionează, cu multa demnitate, încredere si, seninătate, (toate) necazurile, problemele, suferințele și neajunsurile acestei vieți, acela chiar este un erou!…
Când vei întâlni, un om discret dar concret, așezat dar implicat, calculat dar determinat, cumpătat dar pozitiv, echilibrat dar optimist, reflexiv dar aplicat, harnic și dinamic, creativ și practic, original și motivat, în toate aceste vremuri, împrejurări și condiții, apoi, sa știi ca, toți aceștia și, mulți alții, asemenea, sunt veritabili și autentici eroi!…
La care tânărul, și mirat și curios, îmi răspunde, direct si franc!…
Eu am crezut ca eroii sunt numai aceia care au luptat în tot felul de războaie și au murit, au sfârșit (pe) acolo, nu, dintre cei vii!…
Dragul meu, asa gândim și vedem noi dar, „eroi, au fost, eroi sunt încă și, vor fi, în neamul romanesc!”…
Pai, asa, pot sa ajung și eu!…
Pai, da, chiar asta și este ideea!…
I-am răspuns eu, îmbărbătându-l și încurajându-l!…
Pe eroii noștri plecați, deja, dintre noi, Dumnezeu sa ii odihnească iar pe cei,aflați sau rămași, încă, aici, împreună cu noi, Dumnezeu sa ni-i trăiască! Amin!…
Stelian Gomboș / UZPR