„Eroi au fost, eroi sunt încă/Şi-or fi în neamul românesc!”

Eroii neamului românesc fac parte din temelia  indestructibilă și nemuritoare  „a acestui pământ bun și sfânt”, care poartă numele de România, supranumit și „Grădina Maicii Domnului”. De dincolo de moarte, eroii veghează în continuare la neatârnarea acestei țări, plină de: bogății naturale, tradiții spirituale autentice, pace și ospitalitate. Noi, cei de aici, îi simțim mai ales când contemplăm mormintele și monumentele eroilor, care sălășluiesc în mai toate așezările României. În fiecare an,  pe 28 Mai sărbătorim Ziua Eroilor. Această zi, marcată de Praznicul Înălțării Domnului, ne îndeamnă cu blândețe la meditație, iar unii dintre noi mai lasă câte o lacrimă să cadă peste mormintele neofilite încoronate cu flori.  Niciodată, dar niciodată, românii n-au purtat războaie de expansiune, iar versurile poetului național Mihai Eminescu ne confirmă din plin această constatare istorică, în trupul căreia domnesc incontestabilele dovezi istorice, fie ele scrise sau arheologice, care pâlpâie ca lumina unei candele străvechi și în Scrisoarea III: „ Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoie și neamul…/Și de aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul/ Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este./Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste…”. 

Oare, unii dintre noi, care au putere de Decizie, se ridică în zilele noastre,  la înălțimea acestor cuvinte sacre, nobile, care ar trebui să constituie motivația permanentă a netrădării moștenirii înaintașilor noștri ? Ce există dincolo de dulceața trădării și a iubirii condiționate a străinilor hapsâni ? Așteptăm ziua în care Forțele neîntinate ale patrioților români să se unească cu adevărat, pentru  „a pune piciorul în prag”, în vederea Redeșteptării eficiente a Demnității românilor, de acasă și de pretutindeni ! În acest context, al Zilei Eroilor, m-a impresionat un pasaj din „Mesajul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România către clasa politică actuală, în ajunul Centenarului Trianon: RESETAȚI-VĂ!”, semnat de Doru Dinu Glăvan – președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România –  publicat pe site-ul UZPR, la rubrica DIN BREASLĂ: „România e un sanctuar păzit de osemintele celor care au murit pentru ca ea să existe. Voi, cei care decideți pentru noi, n-ați sacrificat nimic pentru această țară. Nimic! N-ați pierdut, cum au pierdut sute de mii de români înaintea voastră, niciun copil, frate sau părinte…”.

Aceste cuvinte memorabile, pline de nenumărate și profunde adevăruri, au menirea de a-i conștientiza pe adevărații bărbați ai țării, din zilele noastre,  care știu și au potențialul profesional de a reaprinde pe deplin flacăra conștiinței naționale românești! Oare, în ce vremuri tulburi trăim, dacă bâjbâim pe frontul luptei, cu himerele și parveniții așa zisei Democrații, plin de ură și umilință fratricidă ? Am citit și recitit de câteva ori acest pasaj prin intermediul căruia am revăzut ochii înlăcrimați ai: părinților, soțiilor, copiilor, rudeniilor și iubitelor, care și-au luat rămas bun de la cei dragi, în momentele când au plecat, atunci…, în nemiloasele războaie, cu gândul că poate vor muri pentru patria-mamă, mai scumpă decât propria lor viață. Fără să vreau mi-au răsunat în minte, cuvintele soldatului Marin Tuchei, care repeta neîncetat, în timp ce se afla în mocirla frontului din primul război mondial: „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”. În romanul scriitorului Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, regăsim starea apocaliptică în care s-au aflat la un moment dat soldații români. Îmi tremură sufletul, bântuit de lacrimi nevăzute,  când mă gândesc la ostașii români, care au murit cu miile la Oarba de Mureș. Rememorez  cu sfială relatările bunicului din vremea prunciei mele, spuse la gura sobei, care a luptat în cele două conflagrații mondiale…

În ultimul număr al revistei EROII NEAMULUI, care apare trimestrial la Satu Mare, sub egida Asociației Civice „Tempora” și Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Județean Satu Mare, m-am oprit la una din strofele poeziei intitulată EROII ȚĂRII MELE, semnată de Mircea Dorin Istrate: “ Pe calea vieții curgătoare v-am pus troițe de-nchinat,/Icoane în altarul Țării și candelă de lăcrimat,/Să veșniciți în înălțare și-n îngerescul nostru zbor,/ Vă facem astăzi pomenire și vă cinstim, cu-n sfânt onor…”.

„RESETAȚI-VĂ! România e un sanctuar păzit de osemintele celor care au murit pentru ca ea să existe. Voi, cei care decideți pentru noi, n-ați sacrificat nimic pentru această țară. Nimic! N-ați pierdut, cum au pierdut sute de mii de români înaintea voastră, niciun copil, frate sau părinte…”.

Dumitru Ţimerman / UZPR



Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.