Peste 200 de palate ale romilor din Timișoara redesenează orașul

Documentarea pentru două filme, Prinți și cerșetori și Baronii romilor, realizate pentru TVR2  împreună cu echipa TVR Timișoara, m-au purtat timp de un an prin țară în căutarea unei chei de înțelegere a fenomenului cunoscut sub numele de„palatele romilor”. Monumentale, imitând palazzo-uri italiene, castele franțuzești, nemțești sau austriece ca în Banat, sau case mari cu acoperișuri de tablă în formă de pagodă și inscripții din cele mai năstrușnice ca în zona de sud, Olt, Dolj, Teleorman și în Moldova, ori hibride ca în Transilvania, construcțiile romilor ivite după 1990 nu încetează să uimească, să intrige, să stârnească interes. Doi fotografi străini, italianul Massimo Vicinanza și belgianul Sebastien Cuvelier au scos albume fastuoase, primul în 2008 cu titlul Kastellos. Architettura rom in Romania, al doilea în 2013 sub titlul Gypsy Queens.

Mica Vienă … rediviva

 La un an-doi după Revoluție, când administrația încă nu se dezmeticise, improvizând printre demonstrații anti-Iliescu și precaritatea urbană lăsată de dictatură, în Timișoara a început un proces de edificare în zona Gara Mică, cartier lăturalnic cu case mici și curți spațioase. Romii cu stare, care făcuseră diverse servicii autorităților comuniste și avuseseră în schimb libertate de mișcare peste granițele ferecate, au cumpărat străzi întregi de-a lungul căii ferate și au pornit să își recompună statutul social prin construcții grandioase, inspirate din arhitectura clasică vieneză sau germană, pe unde i-au purtat pe romi afacerile. Practic, aduceau poze și cereau inginerilor sau arhitecților să reproducă acele palate. Un exemplu este o replică micșorată a Villei Rotonda de lângă Vincenza, ridicată pe strada Demetriade 17, altul este o copie a intrarii de la CEC Bank din București. Până în 1997 apăruseră deja peste 70-80 de astfel de palate în diverse faze de construcție, dar primăria nu avea în evidență decât 35, așa cum declara fostul primar, Gh. Ciuhandu, din perioada 1996-2012. Dealtfel, legalitatea n-a fost o prioritate timp de 10-15 ani, nici pentru proprietari, nici pentru autorități.

CEC Replica
CEC Replica
CEC București

Prima casă în care am intrat acum 10-12 ani a fost cea de pe str. Demetriade nr.4, a familiei Covaci: un edificiu masiv, retras de la stradă, cu fântână arteziană, scări monumentale și coloane placate cu marmură albă, turnuri ronde acoperite cu plăci de cupru și uși triple, sculptate în lemn masiv. Prima incintă este un salon spațios, sală de bal cu tavan stil catedrală unde, în două medalioane, sunt pictați stăpânii casei, domnul Covaci și doamna Pia. Sus, în semicerc, o galerie de-a lungul căreia se află dormitoarele. Doamna Pia îmi arată și baia cu piscină interioară, decorată cu motive japoneze. Am voie să privesc, dar nu să fotografiez sau să filmez. Tragem cadre din exterior, cu panoramări pe coloane și pe cei 27 de baluștri ai balcoanelor care subliniază simetriile clădirii. Ceva vreme înainte, proprietarii transformaseră clădirea în hotel botezat Grand Hotel Tomi, după numele odraslei. Afacerea n-a prea mers, în consecință cele 4 stele agățate fără evaluare pe fațadă au fost date jos, iar casa a revenit la destinația inițială. Notez că, așa cum se cuvine la casele „aristocratice”, există aici servitoare alese după criterii stricte de stăpâna casei: să fie blonde, cuminți și harnice. Nu angajează tuciurii. Pentru servitorime s-a păstrat o casă mai mică la stradă, unde stau adeseori și stăpânii, că e mai intim. Toate semnele opulenței sunt la vedere, inclusiv un fel de blazon cu ciucuri străjuind intrarea. Doamna Pia este mândră de proprietățile familiei, care sunt mai multe, palatul fiind perla. Și totuși, e îmbufnată:„Noi am făcut  Timișoara frumoasă, dar voi tot țigani ne ziceți!”, îmi trântește la despărțire.

Castel Tomi Demetriade
Castel Tomi Demetriade

 

Prestigiul nomadului sedentarizat

 

Recensământul din 2011 nu înregistrează mai mult de 15.000 de romi în județul Timiș, dar cifra nu acoperă realitatea. Obișnuiți cu marginalizarea, țiganii își ascund adesea etnia. Partida Romilor Pro Europa dă alte cifre: 35-40.000 în Timiș, din care jumătate în Timișoara. Aflați aproape de graniță, romii timișoreni chivernisiți au găsit repede oportunități de a înmulți banii prin îndeletniciri mai mult sau mai puțin licite.Traficul de mașini, comerțul neautorizat etc. au fost primele surse, ca pentru mulți alți cetățeni din regiune. Suspiciunile de trafic de persoane, cerșetorie, furt în Occident au fost justificate. Poliția germană, austriacă și română au avut destule cazuri de cercetat. Sumele mari de bani câștigate repede după Revoluție au deschis romilor o perspectivă nouă de așezare în comunitatea urbană multiculturală a Timișoarei.

Replica Vila Rotonda. Demetriade

 

 

Bogăția trebuia arătată lumii pentru a fi câștigat respectul de care etnia nu s-a bucurat. Așa s-au născut peste 200 de palate țigănești, conform estimării arhitectului-șef, Sorin Ciurariu. Nevoia de reprezentare și de prestigiu social s-a tradus în construcții grandilocvente, sfidătoare, explică arhitecții care s-au ocupat de fenomen, ca Ion Andreescu, Vlad Gaivoronschi sau Rudolf Graf.

Palatul…exprimă capacitatea economică a unei familii sau a unui individ de a rivaliza cu bulibașa comunității respective și, mai important, transformă capitalul economic acumulat în capital simboloc, capabil să pună în discuție ierarhia socială existentă la un moment dat”, arată Graf, autorul studiului Palatele țigănești. Arhitectură și cultură.

Deși efervescența construirii indică o mutație culturală importantă, și anume abandonarea definitivă a nomadismului, imitația și competiția între clanuri continuă să caracterizeze procesul, iar specificul etniei rămâne determinant, prin organizarea de clan și importanța descendenților masculini. Există tendința de a construi pentru fiecare fiu câte un palat, observă Rudolf Graf.

Fostul lider al romilor bănățeni, Nicolae Mihai zis Benga, decedat între timp, îmi mărturisea prin 2006 că a construit casa din str. Romulus 11, ornamentată cu monograma sa expusă pe fațadă, de nevoie:„Dacă nu făceam casa asta nu mai asculta nimeni de mine”. În 2014, ginerele său a dotat-o cu două turle inexistente în planul aprobat în 1990 și astfel a intrat în conflict cu primarul Robu care tocmai declarase război turnulețelor. Fără turnulețe, funcțiunea principală de expunere a puterii și importanței familiei riscă să eșueze. Edilii au încercat diverse variante pentru a convinge clanurile de romi din Timișoara să renunțe la turnuri. S-a prevăzut chiar o taxă specială pe turnulețe, „taxă exotică” după cum a caracterizat-o o avocată, atât timp cât nu figurează în Codul Fiscal. Arhitectul-șef Ciurariu spune că azi se procedează cu minimă constrângere, convingând proprietarii să renunțe, când fac modificări, la ornamente nerelevante, la moda șarpantelor frânte, la turnulețe și la acoperișuri negre, care sunt interzise, în favoarea celor roșii sau brune.„Îi ținem la ascultare de vreo cinci-șase ani”, subliniază arhitectul-șef, lăsând istoria construcțiilor ilegale să doarmă în pace.

 Modelul mental al palatelor țigănești este Casa Poporului

Casa Trifu Schrot contruită de Italrom

Un tur al palatelor țigănești din Timișoara, azi răspândite în mai multe zone, din Calea Aradului până în Calea Buziașului și spre Calea Șagului, relevă similitudini care fac aceste construcții identificabile ca aparținând romilor. Toate sunt masive, au acoperișuri specifice, indiferent dacă includ turle sau nu, sunt bogat ornamentate și construite după principiul simetriei. Rudolf Graf arată că nu unitatea de stil este caracteristică, fiindcă etnia nu are inhibiții culturale în a inova amestecând stiluri, ci rolul reprezentativ, în dauna funcționalității. Multe spații din aceste case nu sunt folosite decât ca spații ceremoniale, accentuând „caracterul teatral”, intenția de a obține admirație și respect. Și în Banat, unde există totuși toalete în interior, spre deosebire de unele „pagode” din satele sudice unde WC-ul e în curte, familia se restrânge în casa mică sau într-o singură cameră, reminiscență a nomadismului. Arhitecta Mariana Celac, consultată de noi pentru realizarea filmelor documentare, susține că modelul mental al romilor este unul similar cu cel al lui Ceaușescu:„Autorii palatelor cu turle au privit cu interes la această hiperbolă care este Casa Poporului”, spune autoarea studiului Tinseltown, scris în colaborare cu Iosif Király și Marius Marcu-Lapadat. Nu doar fațadele triumfale, ci toată ornamentica, axele de simetrie, masivitatea indică o grandomanie demonstrativă.

Continuarea pe presshub.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.