„O bună definiţie înseamnă un pas în cunoaşterea lucrurilor”. (George Călinescu, Aforisme şi reflecţii, p.79).
Epidemia cu coronavirus a făcut ca zilnic (aproape) fiecare cetăţean să pronunţe noţiunile virus, virusuri și viruşi, dar fără ca numeroşi dintre aceştia să cunoască sensul și conţinutul acestora și care este diferenţa dintre acestea.
Până la apariţia calculatoarelor:
1) noţiunea de „virus” era una singură, avea un singur sens și se referea numai la „materia organică”, numai la „organismele vii”;
2) nu se făcea diferenţă între „virusuri” și „viruşi” care, la singular, au denumirea comună de „virus”.
În biologie / microbiologie noţiunea de „virus” a avut și are și acum acelaşi sens (sublinierile îmi aparţin):
1) agent patogen, vizibil numai la microscop, caracterizat printr-un parazitism celular strict, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii infectate şi provoacă diverse boli infecţioase;
2) care ţine de structura, de esenţa, de funcţiile unui organ sau ale unui organism viu, care se referă la organe sau la organisme vii.
Noţiunea de „viral” are sensul (în biologie) de „care este specific unui virus, care se referă la un virus, care este provocat de un virus; virotic.”. Exemplu: hepatită virală.
Spre deosebire de „virusurile biologice”, care există de când lumea, dar care sunt şi create de om, „viruşii informatici” sunt numai creaţi de om.
În informarică.
După ce au apărut „calculatoarele” au apărut și „virușii de calculator”, iar după dezvoltarea „sistemelor informatice” au apărut și s-au dezvoltat rapid „viruşi informatici”.
În ultimii ani, „virușii de calculator” au fost aproape complet înlocuiți de „viruşi informatici”.
Calculatoarele, sistemele informatice, programele de calculator, instrumente de telecomunicaţie, și altele asemenea, sunt anorganice: sunt lipsite de însuşirile materiei vii; ele nu aparţin organismelor vii; în compoziţia lor intră numai substanţe din regnul mineral.
„Viruşi informatici”:
1) sunt program cu efecte distructive asupra componentelor sistemului de operare al computerului sau asupra unor fişiere de date;
2) sunt un tip de software proiectat intenționat pentru deteriorarea unui computer sau infiltrarea în el, sau/și deteriorarea ori infiltrarea în întregi reţelele de computere, fără consimțământul proprietarului respectiv;
3) sunt un program (malware) de dimensiuni mici care, în general, se instalează singur, fără voia utilizatorului, atașându-se altor programe și poate provoca pagube atât în sistemul de operare cât și în elementele hardware (fizice) ale computerului.
În general, cei care concep „viruși informatici” sunt programatori cu experiență și cunoștințe avansate în limbajul de programare pe care îl folosesc.
„A virusa” indică a introduce, voluntar sau nu, într-un sistem informatic un program sau nişte instrucţiuni cu capacităţi distructive care pot antrena probleme de funcţionare şi care pot infecta alte sisteme informatice.
Noţiunile de „viruşi informatici” și de „a virusa” au legătură:
1) numai cu sistemele informatice, cu programele de calculator, cu instrumentele de telecomunicaţie etc.;
2) numai cu elemente anorganice, care sunt lipsite de însuşirile materiei vii.
În condiţiile „societăţii informaţionale” se consideră că, din punct de vedere semantic (al sensului și al conţinutului), ar trebui să se facă distincţie între un „virus biologic” și un „virus informatic”.
La singular, denumirea este comună, de „virus”, atât pentru „virusul biologic”, cât și pentru „virusul informatic”.
Se consideră că noţiunile „virusul”, „virusuri”, „virusurile” trebuie folosită pentru „virusurile biologice”, iar cea de „viruşi” pentru „viruşi informatici”.
În prezent asemenea distincţii (de mare fineţe) de ordin semantic nu se fac (permanent) în vorbire curentă, nici chiar de cei care le cunosc.
Aşa după cum am mai arătat, „virusurile biologice”, există de când lumea, care au fost şi sunt create şi de om, pe când „viruşii informatici” sunt numai creaţi de om. Numai pentru sistemele Windows sunt cunoscuți, în anul 2020, peste 100.000 de „viruşi informatici”. Numărul exact al „virusurilor biologice” nu se cunoaşte.
Conf. univ. dr. N. Grigorie Nicolae