Prin toate viețile prin care omul a fost plimbat, reeducat, în final remodelat, niciodată nu a avut parte de o armonie perfectă. Poate doar în aparență s-a putut bucura de o formă acceptabilă (deși și acceptabilul este discutabil). Dar cum e azi? Niciodată ca și în vremurile noastre omul nu a fost adus, împins, în o așa stare de incertitudine; e dezorientat, e atât de neputincios să rezoneze cu energiile pozitive; este înjosit, degradat, încât te întrebi dacă mai este, prin ceea ce nu este, om. Dependent de împrejurările pe care nu le poate stăpâni, îi sunt oferite compromisuri, iar dacă devine – și de regulă devine – victima compromisurilor niciodată nu va mai fi stăpânul propriilor fapte, ci prizonierul propriei închisori, o închisoare mentală. Din interese mărunte acceptă umilința, din neputința de a schimba ceva acceptă postura de marionetă, de supunere autorităților care atât de bine știu să manipuleze masele.
E incredibil cât de ușor se acceptă orice informație care provoacă senzație. Încă nu ne-am revenit din coșmarul dirijat de pandemia de coronavirus. E clar că trăim în vremurile aparențelor, manipulărilor, ale unui flux de informații false, ale multor erori. Cei care dețin puterea politică, dețin și puterea de a manipula, de a spăla creierul maselor care încă mai cred că un os aruncat în fața casei înseamnă invitație la o masă copioasă, deși niciun prânz nu e gratuit – îl vei plăti mai târziu înzecit. Totul este o propagandă – nu am zis și electorală, deși e ușor de înțeles – care are ca scop să te deruteze, să te facă să înțelegi că ei, politicienii, au soluțiile pentru toate problemele tale. Iar politicienii o complică și mai rău pentru că nici măcar ei nu dirijează mersul lucrurilor. Și ei sunt dirijați, sunt cortina din fața scenei, în dosul căreia statul profund, acel „deep state”, trage sforile. Lumea devine tot mai mult o arenă virtuală, un simulacru pe calculator, un „Matrix” pe care îl trăim cu adevărat. Totul se face ca omul să nu mai știe ce face, deși soluțiile sunt în sinele lui. Miopii îşi sculptează busturi sublime şi îngeri de ceară, mai tot greşind la forma lor finală.
Mă-ntreb cât va mai dura starea de influență destructivă asupra mentalului, care nu ne slăbește de câteva decenii, prin diverse metode de manipulare de un ridicol dureros, minciuni gogonate, informații dirijate, mai nou de o inginerie socială. Lumea trăiește un adevărat coșmar. Este într-un impas ca și cum o forță malefică o dirijează spre întuneric. Se pare că nu lupta pentru putere, ci lupta de a domina, de a supune politic, economic, social, financiar, contează. Firește că această luptă nu cunoaște limitele, iar scopul scuză mijloacele. Astea sunt vremurile pe care le trăim astăzi.
În lumea falsităților, dirijați de interese mărunte, vedem și românași de-ai noștri – incorigibili, și ditamai româncuțe, chiar dacă la anii de care sunt mușcate, nici nu mai sunt în floarea vieții, ca în poezia lui Coșbuc: „și se-mping şi sar râzând….fac mătănii; vrând-nevrând”. Pe scenă defilează domni întârziaţi, ridicoli. Și parcă citisem undeva că tocmai: „E vremea rozelor ce mor,/ Ș-au fost atât de viață pline, / Și azi se sting așa ușor.” Mai pe degeaba!
Cei care dețin puterea au toate pârghiile de a controla și dirija viețile oamenilor, de a cuceri lumea, dar „ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Oare prețul sufletului pierdut nu e prea mare?
Nicu CIOBANU / UZPR
Director Casa de Presă și Editură LIBERTATEA/ Panciova