Ziua în care România a fost întoarsă din drumul ei  

Sâmbătă, 13 iunie 2020, în curtea Muzeului Municipiului București a avut loc vernisajul expoziției de fotografie-document „Fenomenul Piața Universității 1989-1990, 30 de ani”. Autorii celor 52 de fotografii, realizate în condiții tehnice excepționale sunt Nic Hanu, Victor Roncea și Pascal Ilie Virgil. Evenimentul a fost organizat de jurnalistul Victor Roncea  cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociației Artiștilor Fotografi din România.

În deschiderea vernisajului,  președintele AAFR a prezentat  activitatea și contribuția lui Nic Hanu la istoria fotografiei românești, subliniind că acestea sunt o garanție temeinică a valorii de document al fotografiilor expuse.

Despre evenimentele care au avut loc în dimineața zilei de 13 iunie 1990 a vorbit d-na. arh. Tomnița Florescu, un vice-primar al Capitalei care se zbate neîncetat să redea Bucureștiului binemeritata sa strălucire.  Despre victimele violențelor  din acele zile a vorbit prof. dr. Nicolae Constantinescu, eminent chirurg la Spitalul Colțea care a operat atunci, fără nici o clipă de răgaz, zeci de tineri aduși în spital cu plăgi împușcate.  Însă minerii nu au venit cu arme de foc la ei, nu-i așa ? 

 Cu același respect pentru cuvântul rostit ca și pentru cel scris, maestrul Corneliu Vlad a evocat vizita de curtoazie a „minerilor” în redacția ziarului „România Liberă” și amenințările adresate tipografilor care tipăreau ziarul. Un ziar foarte influent în acea perioadă, cu un tiraj ce atingea 1 milion de eemplare zilnic.  Modul în care ziariștii  și-au asumat riscul de a depune mărturie scrisă și cinstită  și  despre modul barbar în care a fost eliberată Piața Universității a povestit dl. Miron Manega, actualul purtător de cuvânt al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Participant activ în  „Zona liberă de comunism”, George Roncea a creionat, cu precizie și mâhnire deopotrivă,  concluziile cristalizate de-a lungul anilor.  Speranțele pe care le-am avut în urmă cu 30 de ani au fost curmate cu cinism de bâtele minerilor și gloanțele forțelor de ordine.  În loc să trăim acum într-o țară liberă și prosperă, suntem sufocați de același forțe de represiune,  botezate cu alt nume dar cu același caracter, de o justiție surdă și oarbă, preocupată de pensii nesimțite, de aceeași clasă conducătoare formată din nulități și hoți, ocrotită acum de bodyguarzi, nu de securiști.

Din păcate, acesta este adevărul. Cei ce au pus la calea odioasa ucidere a firavei democrații ce părea să rodească după deșertul comunist trăiesc, da, cu bodyguarzi la poartă,  pensii speciale și mașini de lux. În schimb, cei care au executat cu mândrie proletară ordinele primite își îneacă acum amarul vieții la gura minelor închise din toată Valea Jiului. 

Toate acestea nu pot fi nicicând uitate, niște fotografii  pentru totdeauna atârnate  pe un gard nu ne lasă. 

( Eugen Negrea)

 

        

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.