default-logo

Am fost și eu acolo unde se coase ia

                                                                   De ziua Iei

                                                Am fost și eu acolo, la bunică…

                                                Și astăzi vine Oltul în opincă…

                                                În cămașa înflorată îmbrăcat

                                                Peste ie  cu praf de nopți am dat.

                                                Aveam pe mine păduri de ram

                                                Și Someș în lacrimă eram:

                                                Când bunica s-a uitat la mine

                                                Pe fruntea ei a apărut ziua ce vine,

                                                Apoi o veșnicie a început să crească

                                                Nemurirea iei românească:

                                                Era cusută din flori și riduri de nesomn

                                                În ea stă parcă timpul în chip de Domn:

                                                Din riduri se scria  istoria  acestui plai

                                                Privind-o cum trece mai departe în alai,

                                                Cum tot ce e în mine și-n afară

                                                Se rotunjea, scăpând de vămi, o țară.

                                                Și astăzi ia dă frumoaselor chip

                                                Prin timpuri eu în iubire mă-nfirip

                                                Și-aștern pe hârtie poeme despre bunici

                                                Când bunul se-ntoarce încălțat în opinci.

                                                Nimic nu mai spun, chiar dacă este

                                                În jurul meu o horă de ii într-o poveste;

                                                Îngenunchiat culorile le-ascult

                                                Ce încă mai pot să văd .toate aceste.

                                                O horă de ii dansând pe sâni, parfum de mir

                                                Pe coama unui vers căzând din soare

                                                S-aducă în horă o altă depărtare

                                                Din mâine și din azi să le admir.

   

                                                            Farmec

                                                                        De Sânziene

 

                                    În grădina mea se adună                                

                                    ZÂnele în nopti cu lună

                                    Şi se prind de mâini încet

                                    Lin săltând în menuet.

                                   

                                    Eu cuprins de nerăbdare

                                    Stau cu umbra în aşteptare,

                                    Închid ochii, deschid ochii,

                                    În vârtejul alb de rochii.

 

                                    Mai apoi din feerie

                                    Gândul ş-ar dori soţie,

                                    Însă zânele prind veste

                                    Şi se mută în poveste.

Al.Florin Țene  / UZPR 

 
 
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.