COMUNICAT UZPR. Statul Român, principal vinovat de înfrângerea electorală a românilor din Serbia

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ia act cu amărăciune și indignare de încă un eșec identitar al românismului, eșec care ar trebui asumat, măcar cu titlu de inventar, de politica românească actuală. Iar când spunem „actuală” ne referim la întreaga perioada care a urmat după 1989. 

Alegerile parlamentare și locale din Serbia au scos în evidență două exemple de politică externă, una aparținând statului ungar, cealaltă aparținând statului român, exemple concretizate în procente electorale: Partidul Neamului Românesc, care a candidat în Coaliția pentru Pace (din care au mai făcut parte Partidul Liberal Democrat, Partidul Muntenegrenilor și Partidul Bosniac Civic) n-au trecut pragul electoral de 3% pentru a intra în Parlament, în timp ce Uniunea Maghiarilor din Voivodina (UDMR-ul sârbesc) a obținut 13,6% din voturi, adică 10 mandate în parlamentul de la Belgrad și 12 mandate la nivelul provinciei Voivodina. Aceasta în condițiile în care în numărul ungurilor din Serbia este 250.000, concentrați în Voivodina, iar al românilor/vlahilor de 350.000 (300.000 în Valea Timocului și 50.000 în Voivodina). Poate fi invocată, evident, vina românilor din Serbia care nu au știut să se organizeze, nu au știut să se impună, nu au avut încredere în liderii lor sau nu au avut curajul să-și afirme identitatea. 

Trebuie menționat, însă, că rușinoasa înfrângere electorală s-a produc într-un context pur și simplu represiv pe care, în România, doar perioada stalinistă l-a cunoscut. Partidul Neamului Românesc nu a fost invitat la nicio dezbatere, la niciun post de radio sau televiziune din estul Serbiei, fiind discriminat inclusiv în ziua alegerilor. Un post tv local din orașul Bor i-a filmat și fotografiat pe toți candidații la parlament, cu excepția președintelui PNR, dr. Predrag Balașevici (aflat pe locul doi la nivel național pe lista Coaliției pentru Pace), care a fost refuzat. La insistența ziaristului de a-l filma, președintele secției nr. 22 de la școala Bora Stankovic, l-a dat afară din secția de votare și nu i-a dat voie să mai filmeze nici măcar în incinta școlii unde se afla secția de votare. 

Pe de altă parte, la secțiile de votare au fost aduși turiști electorali cu microbuzele, cetățeni de etnie rromă din sudul Serbiei, care au votat în orașul Bor și în câteva sate românești. De asemenea, conform declarațiilor liderilor PNR, directorii instituțiilor și ai serviciilor publice locale au făcut presiuni, cu amenițarea pierderii locului de muncă, pentru cei care nu votau Partidul Progresist al președintelui Vucici. La Bor, s-au făcut presiuni mari asupra muncitorilor care lucrează la mina și topitoria din zonă. Într-o asemenea luptă inegală, rezultatul alegerilor era previzibil, chiar dacă nu la un „scor” atât de rușinos. Există, așadar, și o vină a comunității românești din Serbia, sau a liderilor ei.

Dar vina majoră aparține statului român, căci, vorba lui Eminescu, „generaţiunea ca atare nu are vina falsei direcțiuni a spiritului său”. Iar „direcțiunea” spiritului românesc trebuie să vină din România, de la București, nu de la Belgrad, Budapesta, Bruxelles, Berlin sau Moscova. Or, România nu a făcut nimic, niciodată, pentru românii din Serbia și, de fapt, pentru românii de oriunde. Guvernului, Parlamentului și Președinției nu le-a păsat de cei aflați în afara granițelor, acești agenți ai identității românești, instituțiile amintite neavând nici cea mai vagă idee despre importanța profundă a componentei identitare, alta decât cea strict electorală. Iar în perioada campaniei și a alegerilor din Serbia, aflăm din mass-media, nici Ambasadorul României la Belgrad, nici Consulul general al României la Zaicear și niciun alt reprezentant oficial nu s-a interesat de problemele reprezentanților minorității istorice românești. În schimb, comunitatea maghiară, care numără doar 250.000 de etnici, s-a bucurat de o susținere oficială și concretă din partea Ungariei pentru Uniunea Maghiarilor din Voivodina, rezultatul alegerilor fiind cel menționat. Ungaria a investit masiv în comunitatea maghiară din Voivodina de-a lungul vremii. A construit școli, a dotat comunitatea cu radiouri și Televiziuni în limba maghiară, a cumpărat clădiri pe care le-a oferit comunității, a dotat partidele maghiare din Voivodina cu toate mijloacele logistice necesare pentru a putea face campanie, a dat granturi de sute de milioane de euro întreprinzătorilor maghiari din Voivodina etc. Așadar, rezultatele în alegeri au fost pregătite de-a lungul vremii întărind conștiința și identitatea maghiară prin ajutoare masive. 

România, pentru cei circa 350.000 de români/vlahi din Serbia nu a făcut aproape nimic! Nici acum, nici până acum.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ca parte activă a societății civile și în conformitatea cu statutul său de organizație de utilitate publică, condamnă public atitudinea indolentă și incompetența statului roman privind gestionarea  a relațiilor cu românii din afara granițelor, rezultatul alegerilor din Serbia fiind unul din actele de acuzare a acestei imcompetențe.

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Departamentul de Comunicare

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.