◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

˝Comunicarea non-verbală˝ de Viorica Nicolescu, la Editura UZP

Această carte este destinată celor care simt nevoia unei prime viziuni de ansamblu asupra unui domeniu deosebit de divers şi atrăgător. Scopul ei este să scoată în evidenţă canale principale ale comunicării non verbale, fără să-l încurce pe începător cu o acumulare excesivă de detalii, urmărind să aducă o oarecare ordine, o anumită claritate în mulţimea de gesturi, mimici, elemente componente ale comunicării non verbale şi să-l pregătească astfel să le consulte în mod util.

M-am străduit în mod sincer să evit anumite capcane, cu riscul de a părea uneori banală sau prea puţin „ştiinţifică“. Dar nu m-am ferit niciodată de dificultăţile gândirii şi sunt îndreptăţită să sper că nici un cititor nu va considera dorinţa mea de a folosi cât mai puţini termeni tehnici drept o intenţie de a-l subestima. 

Această carte a fost concepută de la început pentru a face cunoscut cât mai multe despre comunicarea non verbală, în cuvinte şi imagini, permiţând cititorului, în măsura posibilului, să aibă în faţa ochilor ilustrarea a ceea ce trata textul, fără să întoarcă pagina.

Carte este menită să servească drept un îndrumar de bază cu privire la cele mai bune practici în domeniul comunicării non verbală. 

  Prin urmare, cartea nu este o lucrare ştiinţifică sau un tratat şi nici nu îşi propune să fie un îndrumar complet al tuturor paşilor care se cer a fi succedaţi sau o „reţetă universal valabilă” cu privire la modul în care să înţelegi cât mai bine canalele comunicării non verbale.

Această carte recomandă o introducere în con-ceptele majore ale comportamentului omului în ceea ce priveşte, manierele, purtarea, relaţiile, al aplicării teoriei în practică şi o descriere a celor mai bune practici şi a instrumentelor acestora, care pot fi transformate ca soluţii de imediate de aplicare de toţi oamenii.

Obiectivul general al cărţii vizează dobândirea cunoştinţelor necesare abordării profesioniste a comunicarii interpersonală ce implică un grad ridicat de încredere, preocupare şi legătură mutuală între participanţi, discutarea deschisă a propriilor sentimente şi trăiri.

Obiectivele specifice ale cărţii sunt legate de însuşirea deprinderilor specifice necesare acestei profesii, precum şi faptul că această comunicare interpersonală se produce în ambele sensuri şi impune claritate, eliminarea ambiguităţilor, deci sporirea gradului de verosimilitate, mai ales în comunicarea cotidiană.

Noţiunile recomandate în cartea de faţă sunt aşadar destinate să fie transformate şi prelucrate pentru uzul fiecărui cititor. Sesizând în acest sens că evoluţia cunoştinţelor, talentelor personale de comunicare non verbală impune un timp îndelungat şi o stabilitate în practică, prezenta carte îşi propune să vină în ajutorul celor care aspiră să înceapă sau să întărească un astfel de proces de învăţare, în ceea ce îi priveşte.

Faptul că, acest subiect este deosebit de important în sectorul public şi privat, aceasta este cauza pentru care este crucial, să se ştie că mesajele non verbale ne furnizează informaţii despre problemele personale sau de relaţionarea la alţi indivizi, despre care am fi jenaţi să discutăm. 

Nu m-am ferit niciodată de dificultăţile gândirii şi sunt îndreptăţită să sper că nici un cititor nu va considera dorinţa mea de a folosi cât mai puţini termeni tehnici drept o intenţie de a-l subestima. Cartea de faţă n-ar fi fost niciodată scrisă fără încurajările călduroase primite de la soţul meu.

Cultura comunicaţională devine o sintagmă tot mai vehiculată în contextul actual al globalizării. Însuşirea acestei culturi pare, conform lui Daniel Bougnoux, „mai complexă decât a oricărei alteia, căci între micro- şi macrosocial ar trebui să îmbrăţişeze cel puţin o semiotică, ea însăşi corectată sau îmbogăţită de o pragmatică şi de o mediologie, […], ar trebui să fie luate în considerare şi modelele cibernetice şi anume logica autoorganizării şi cea a cauzalităţii circulare.” 

În acelaşi sens, „conceptele psihologiei sociale sau ale psihanalizei ar încununa un cursus în care nu înveţi numai cum circulă mesajele noastre, ci în funcţie de ce efecte imaginare sau simbolice acestea dobândesc greutate şi pe ce raţiuni sau nebunii colective sunt fondate comunităţile noastre.” (Bougnoux 2000: 24)

Cartea de faţă se circumscrie ideii de strângere a datelor acestei culturi printr-o semiotică a semnificării comunicării nonverbale, considerate de noile teorii ca una dintre formele care susţin cel mai plauzibil ideea de organicitate într-o abordare sistemică a comunicării umane.

Fiind vorba de un domeniu deosebit de complex, am ales componentele comunicării nonverbale văzute nu numai ca acţionând la acelaşi etaj fizic uman, ci şi ca elemente ce se intersectează atât în plan fiziologic cât şi în cel semiotic comunicaţional.

Interesul pentru acest subiect derivă din preocupări mai vechi privind stilistica textului, dar mai ales din orientarea urmăririi activităţii de zi cu zi, ca şi derularea diferitelor situaţii, evenimente, etc. Pe de altă parte, abordarea formelor de comunicare nonverbală se înscrie ca observaţie a nonverbalului, trăită în comunităţile sociale româneşti (serviciu, evenimente, mass media).

Fiind inclusă în sistemul comunicaţional de tip prezentaţional, mimica vine din zona extraverbalului şi este considerată, alături de gesturi, nu numai cel mai vechi şi mai răspândit mijloc de comunicare, dar, cunoscută şi interpretată corect, poate deveni real instrument de diminuare a frustrării comunicaţionale, care, în societatea globală, capătă accente tot mai dramatice.

Pentru că simt nevoia să se implice, să fie legaţi de alţii, să-şi simtă apartenenţa la un grup şi să-şi ofere stabilitate prin cunoaştere. Comunicarea dezvoltă capacitatea de a socializa, de a descoperi lumea interioară şi cea exterioară, de a exprima tot ce poate fi spus şi nespus în cuvinte.

Comunicarea evoluează odată cu noi, se transformă şi ne transformă cu fiecare situaţie pe care o trăim. Comunicarea suntem noi înşine, pentru că suntem implicaţi în viaţă.

Cartea este un puncte de vedere cu privire la comunicarea interumană şi modurile sale de realizare. 

Viorica N.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *