Cum să treci dincolo de barierele lumii muzicale din Capitală / O poveste de succes din lumea muzicală

  • Interviu cu George Popa, compozitor și orchestrator originar din Târgu Jiu .

L-am cunoscut prin 1997, când lucram la Televiziunea Tg-Jiu, prima televiziune locală din orașul nostru. Vremuri pline de entuziasmul oricărui început, atunci când faci ceea ce îți place. George Popa era foarte tânăr, cred că avea vreo 20 de ani. Era compozitorul nostru, se așeza la orgă (sau un sintetizator, nu mai știu ce instrument exista atunci în studio) și crea pe loc fragmente muzicale pentru orice material era nevoie. În special eu, cu filmele mele despre personalități ale urbei și despre localitățile Gorjului aveam nevoie de ilustrație muzicală pe care nu o puteam lua din altă parte.

După ce povestea TV Târgu-Jiu s-a încheiat, prin 2002 George Popa a plecat din orașul natal și s-a stabilit în București, acolo unde talentul său avea să își găsească mult mai multe posibilități de manifestare. După atâția ani, timp în care George a devenit un compozitor cunoscut, m-am întâlnit întâmplător cu tatăl său, Paul Popa, fost jurnalist la „Gorjeanul”, actualmente pensionar. Am vorbit câte ceva despre George, apoi l-am contactat și pe el pe o rețea de socializare și am stabilit că este timpul să aflăm noutăți despre cariera sa muzicală. Așa a ieșit acest interviu despre un târgujian de succes, care a reușit să spargă barierele lumii muzicale din Capitală.

– Ce mai faci, George? La ce lucrezi în momentul de față?

– Ca de obicei, sunt în studio, unde creez în special muzică de film. Până acum, am făcut muzica pentru cinci seriale tv: „Cu un pas înainte”, care a rulat la Pro TV în 2007, „Om sărac, om bogat”, tot de la Pro TV și care a primit premiul TV Mania pentru cel mai bun serial de televiziune în 2007, „Fetele marinarului”  și „Narcisa sălbatică”, difuzate la Antena 1 între anii 2009-2011. A mai fost și un serial, o comedie foarte bună, cu Florin Călinescu în rolul principal, „Anticamera”. Au fost doar câteva episoade, produse și difuzate la Pro TV în 2008.

„Piesa de la Eurovizion mi-a deschis toate ușile”

– Cum ai reușit să ajungi în această lume a muzicii de film după doar câțiva ani petrecuți la București?

–  Totul s-a întâmplat după ce am câștigat Eurovizionul din țară în 2004, cu Sanda Ladoși. Piesa „I admit” a reprezentat România în 2004, la Eurovision Song Contest, care s-a ținut în Turcia, la Istanbul în acel an. A fost o experiență extraordinară. Atunci am văzut pentru prima dată un loc unde pot intra mai mult de 10.000 de oameni, un centru sportiv din Istanbul. Era incredibil să auzi mulțimea aceea de oameni strigând în timp ce se cânta pe scenă.

– Dar cum ai ajuns să o cunoști pe Sanda Ladoși?

– Lucram ca inginer de sunet în studioul K1. Ea a venit într-o zi să înregistreze și ne-am plăcut reciproc. Peste două luni i-am compus o piesă, i-a plăcut, și pentru că se apropiau înscrierile pentru selecția Eurovision, am zis că de ce nu ar fi aceasta piesa cu care să intre în concurs. Am pus-o pe versurile Irinei Gligor și am câștigat finala românească.

– După care ți s-au deschis toate ușile…

– Da, oamenii au aflat despre mine. În București este foarte greu să te faci cunoscut. Sunt atâția compozitori buni, tineri foarte talentați. Eu mă consider un foarte mare norocos, pentru că fac ce îmi place și sunt plătit pentru asta. Se trăiește greu din muzică, sunt mulți oameni talentați care fac altceva. Îmi pare rău când văd copii cu talent pe care nu-i alege și nu-i încurajează nimeni, nici din zona instituțiilor de stat, nici din privat. Acum încercăm să înființăm o asociație a creatorilor din zona muzicală: producători, cântăreți, artiști, pentru a putea să schimbăm niște lucruri, inclusiv în zona legislativă.

A intrat în concurs pentru un premiu al HBO

– Cum ai trecut peste perioada asta de izolare, de urgență, când lumea spectacolului și-a întrerupt activitatea?

– Am lucrat în studioul meu, mi-am completat declarația pe propria răspundere că merg la muncă, la mine în studio (râde).

– Într-un fel, ți-a priit perioada asta?

– Am descoperit piese făcute acum zece ani, le-am pus pe youtube, stăteau degeaba. N-am interacționat cu artiștii, dar am lucrat. Eram cam în urmă cu promovarea mea, ca să zic așa. Dar conturile acestea sunt esențiale în afară, mai ales în America. Sunt pe twitter, pe instagram, acestea sunt importante dincolo de ocean. Am prieteni în America, twitter este pentru diverse agenții și vreau să se afle despre mine. În afară, cine nu are conturi pe rețelele de socializare, nu există. M-am înscris la o competiție de muzică de film pentru HBO. Este o bucată de film de patru minute, Westworld HBO, Spitfire Contest. Este pe youtube. S-au înscris 15.000 de oameni…

– Pentru compoziția muzicală a acestei bucăți?

– Da, câștigătorul obține o colaborare cu HBO, va fi cunoscut în întreaga lume. Este și un premiu substanțial, pun la bătaie un pachet de instrumente virtuale în valoare de 20.000 de euro. Dar nu asta mă interesează în primul rând, ci faptul că vor afla despre mine. Se jurizează pe 27 iunie. Aștept cu interes…

Emisiunea „Te cunosc de undeva” a rămas în pauză din cauza Covid-19

  • În afară de muzică de film ce ai mai compus?
  • În 2018 și 2019 am compus muzica pentru câteva spectacole de circ: „Reveria” în 2018, musicalul „București je t׳aime”, despre Bucureștiul de odinioară, „Alice în Wonderland”, „Aventuri cu încurcături” în 2019. Este povestea lui Asterix și Obelix, dar nu puteam folosi numele respective, pentru că drepturile de autor ar fi costat foarte mult. Toate au fost produse de Circul Metropolitan.  Am mai făcut muzica pentru unele reclame publicitare, la Tinmar, Metro, Lidl. Acum lucrez la emisiunea tv „Te cunosc de undeva” de la Antena 1. Fac aranjamentele muzicale, instrumentația, dar s-a pus pe pauză. Marcel Pavel și Ozana Barabancea au fost confirmați cu Covid și întreaga echipă s-a oprit din înregistrări.
  • Când mai vii pe la Târgu Jiu?
  • Am vrut să vin de Paști, apoi acum, în iunie, dar cu toate problemele legate de stările de urgență, de alertă… Cred că amân venirea spre toamnă.

Sacrificiile vieții de muzician

George Popa s-a născut în Târgu Jiu, unde a urmat școala de muzică, liceul de muzică, apoi conservatorul la Universitatea „Spiru Haret” din București. Mai are o soră, Mariana și un frate, Daniel. Deși nu au avut predecesori cu înclinații muzicale, atât George, cât și Mariana au făcut studii muzicale, încurajate și atent supravegheate de către părinți. Domnul Paul Popa mi-a povestit un episod din copilăria acestora când a oferit cazare gratuită unui profesor de muzică venit din Moldova, în schimbul orelor de studiu pe care le ținea cu copiii.

George Popa și-a deschis propriul studio în București, în anul 2006 – Future Sound Studio, iar Mariana a ales cariera pedagogică, în același domeniu. În prezent, locuiește în Danemarca, împreună cu soțul său, cetățean danez, pe care îl ajută în administrarea propriei afaceri. Fratele mai mic, Daniel, este director de vânzări la o mare firmă din Bulgaria.

În ceea ce privește viața personală, George s-a recăsătorit în urmă cu doi ani, iar din primul mariaj are o fată în vârstă de 16 ani, de care este foarte mândru: „Este un copil excepțional, cuminte, învață foarte bine, a terminat clasa a X-a cu media 9,80, la Colegiul Național Iulia Hașdeu”. Spune că nu are resentimente cu privire la situația care a dus la divorț în prima căsătorie. Este în relații foarte bune cu mama Denisei, fetița sa: „Nu există un program fix în care să îmi văd fetița, ne auzim în fiecare zi, ieșim împreună la film, astfel încât ea să nu simtă lipsa unui părinte”. Consideră că munca sa și meticulozitatea care îl ține în studio chiar și zece ore pe zi au dus la îndepărtarea treptată de familie. Dar viața unui artist nu este niciodată simplă și rareori poate fi înțeleasă de cineva care nu împărtășește aceeași pasiune.

Adina Andrițoiu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.