Legea asupra proprietăţii literare şi artistice

Acum 97 de ani, la data de 28 iunie 1923, era adoptată Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, care proclama principiul respectării şi garantării proprietăţii creaţiilor intelectuale.

Legea asupra proprietăţii literare şi artistice (fragment)

CAP. 1
Dispoziţiuni generale
ART. 1
Dreptul de proprietate literară şi artistică, adică proprietatea creațiunilor intelectuale, este respectat şi garantat în România, fără îndeplinirea nici unei formalităţi sau înregistrări şi fără efectuarea nici unui depozit, atât românilor cât şi străinilor, în mod egal.
Proprietatea industrială rămâne în afară de dispoziţiunile acestei legi. Ea urmează a fi guvernată şi garantată de legea ei specială.
ART. 2
Autorii de tot felul de scrieri literare sau ştiinţifice, compozitorii de muzică, pictorii, desenatorii, sculptorii, arhitecţii, gravorii, în fine toţi creatorii de opere intelectuale, sub orice formă şi alcătuire s-ar manifesta ele, se vor bucura în tot timpul vieţii, ca de o proprietate a lor, de dreptul exclusiv de a publica, reprezenta sau executa, a autoriza traducerile, adaptările şi reproducerile în orice mod, a exploata singuri sau a vinde operele lor, în total sau în parte, a le dărui sau a le transmite altora prin testament.
ART. 3
În caz de cesiune sau vânzare, autorii sau moştenitorii lor păstrează dreptul de control asupra operei publicate, a traducerilor, reproducerilor sau a adaptărilor făcute după ea, având facultatea de a retrage cesiunea sau autorizaţia dată, pe cale de somaţie judiciară, cu dreptul ca editorul să se adreseze justiţiei, în cazul când editorul sau reproducatorul modifică opera cedată, o denaturează, o publică sau o reproduce contrar condiţiunilor din contract sau într-un mod prejudiciabil reputaţiei autorului, putând cere şi daune.
Dreptul moral de control nu se poate cesiona. El nu poate forma obiectul nici unei tranzacţii. Orice clauze contrare sunt nule de drept.
ART. 4
După moartea autorului, moştenitorii săi în gradul prevăzut de prezenta lege, precum şi cesionarii lor, se vor bucura timp de 30 de ani de aceleaşi drepturi de cari s-a bucurat autorul.
Dispoziţiunile art. 650 şi următorii din codul civil, relative la succesiuni, sunt aplicabile şi în această materie cu următoarele derogări:
1. Soţul supravieţuitor se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi copiii legitimi;
2. În linie ascendentă şi descendentă, nu pot veni la succesiune decât numai tatăl şi mama, copiii autorului şi nepoţii de fii ai acestuia;
3. În linie colaterală, nu au drept la succesiune decât numai fraţii şi surorile autorului.
Cesionarii şi moştenitorii se vor bucura de aceleaşi drepturi ca şi moştenitorii autorilor români, dar sub condiţia reciprocităţii, durata acestor drepturi neputând depăşi durata fixată de legea română.
Totuşi, dacă ele expiră mai curând în ţara lor, ele vor înceta în acelaşi timp şi în România.
ART. 5
În cazul când după moartea autorului, moştenitorii sau cesionarii lor nu editează operele acestora timp de 3 ani, Ministerul artelor are facultatea să facă aceasta, beneficiile împărțindu-se după scoaterea cheltuielilor, în mod egal, între moştenitori sau cesionari deoparte şi ministerul artelor de alta.
ART. 6
După trecerea celor 30 ani dela moartea autorului, opera sa cade în domeniul public, oricine fiind liber a o reproduce şi exploata. Când nu există moştenitori, legatari, cesionari sau creditori ai autorului, opera sa cade în domeniul public imediat după moarte.
După moartea autorului, nici moştenitorii, nici editorii nu pot face operei vreo modificare, fără ca aceasta să fie adusă în mod aparent la cunoștința publicului.
Ministerul artelor va putea cere tribunalelor să ordone distrugerea exemplarelor reproduse fără respectarea obligaţiunii de mai sus, pe lângă amenda prevăzută la art. 48.
Dreptul de control prevăzut de art. 3 îl va avea în acest caz numai Academia Română. Acest drept este perpetuu. Oricine poate aduce la cunoștință Academiei asemenea cazuri.
ART. 7
Dreptul de proprietate al autorilor este mobiliar, cesibil, cu titlu gratuit sau oneros şi transmisibil prin succesiune ab intestat sau testamentară, în total sau în parte, pe tot timpul duratei lui sau numai pe un anume timp, dispoziţiunile din codul civil asupra succesiunilor, fiindu-i aplicabile întocmai, cu restricția stabilită la art. 4 din prezenta lege. Regulile absenței din codul civil sunt de asemenea aplicabile dreptului de proprietate al autorilor.
ART. 8
În ceea ce priveşte operele cari nu au fost publicate în timpul vieţii autorului, acesta poate, prin testament, să interzică ca ele să fie publicate un anume timp care totuşi nu poate fi mai mare de 30 ani dela moartea sa, putând indica şi persoana sau instituţia însărcinată cu executarea voinţei sale.
Dispoziţiunile art. 4 relative la drepturile moştenitorilor şi cesionarilor se aplică şi în acest caz. Ele nu vor putea începe însă decât după expirarea timpului în care opera a fost interzisă de a fi publicată.
Dispoziţiunile art. 3 şi 6, alin. II, sunt aplicabile şi în acest caz. […]

leviathan.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.