Săracă ţărişoara mea, România!!!

M-am născut aici, în România, în oraşul port la Marea Neagră, Constanţa, şi este ţara pe care nu am părăsit- o niciodată şi nici în viitor nu mă bate gândul să o fac, chiar dacă din cauza unor mentalităţi greşite şi a unor indivizi fără suflet şi caracter am suferit cu vârf şi îndesat aici, unde am crescut, m- am format şi afirmat ca cetăţean al acestui stat. Şi sincer, de- a lungul vieţii,  am avut multiple oferte de a- mi alege o altă ţară. De ce oare? Fiindcă am învăţat, la şcoală, şi ştiu de la istorici că, mă trag dintr- un popor european care trăieşte, încă, acolo unde a văzut lumina zilei pentru prima dată. Mă trag dintr- un popor care a cunoscut scrierea înaintea tuturor. O dovedesc tăbliţele de la Tărtăria. Străstrăbunicii mei ştiau  să se semneze încă de acum 7000 de ani în urmă în timp ce scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu.

Constat cum de la eşecul fără margini a Preşedinţiei lui „Băse”, acest popor a rămas desbinat pe principiul „Divide et impera”,  după ce timp de 10 ani, tinerii au fost asmuţiţi împotriva propriilor părinţi şi bunici, după ce elevii din toate grupele şcolare au făcut la fel cu profesorii din şcoli, colegii sau facultăţi, soldaţii cu  gradele inferioare contra celor superioare în armată, asistentele, brancardierii, surorile medicale împotriva medicilor din spitale şi policlinici, bugetarii împotriva pensionarilor şi exemplele pot continua, culminând cu discordia dintre guvernanţi, parlamentari şi toată administraţia statului în frunte cu Preşedintele ţării, până la instituţii importante ale unei democraţii solide dintr-o ţară,  precum Avocatul poporului, CNSAS şi Curtea Constituţională. În loc să trăim într- o  concordie naţională,  am fost împinşi, prin noi înşine, la îndemnul unor indivizi fără caracter şi coloană vertebrală la discordie naţională. Ăsta e şi motivul pentru care Europa tratează România ca un „paria” al ei. Ne- am făcut- o singuri, cu mintea şi propria mână, când am băgat votul nostru în urnă. Se pare că, nu ne- am ales decât  conducătorii pe care i- am meritat, dar care ne- au înşelat aşteptările de fiecare dată. 

În ţara asta, mult încercată, am constatat cum mare parte din popor nu îşi cunoaşte care le sunt drepturile, dar nici nimeni din autorităţile statului, foste şi actuale nu- i interesează  să- i informeze pe oameni, se pare că mai degrabă  le este indiferent dacă le cunosc, ba chiar consideră că e mai bine să nu le ştie. Încă de pe băncile şcolii primare şi continuând cu colegiu şi facultate, în însăşi programa şcolară, nu este prevăzut studiul „Declaraţiei  Universale  al Drepturilor fundamentale ale omului- semnată la 10 decembrie 1947, la New York- sediul ONU. V- aţi întrebat vreodată câţi copii din România ştiu că ei sunt protejaţi de o lege a Dreptului Copilului şi că ei beneficiază de mai multe drepturi decât părinţii lor?. Vă spun eu că, mai mult de 90% dintre ei nu ştiu, nu le spune nimeni  la şcoală şi cu atât mai mult acasă, unde proprii părinţi nu şi le cunosc nici măcar pe ale lor. Nu se studiază nici Constituţia României care,  de fapt, este  o replică elaborată a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi bineînţeles nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului după care Curtea Europenă a Drepturilor Omului (CEDO) judecă sesizările  a circa 1,5 miliarde de locuitori împotriva încălcărilor frecvente ale drepturilor fundamentale ale omului, din 47 de state ale Europei. Nimeni nu informează despre aceste documente indispensabile  unei reale democraţii.

România, spre ruşinea ei, ca ţară şi ca popor, după condamnări lunare pe bandă rulantă, încă din anul 1996 de când a semnat documentul de aderare la CEDO, a solicitat ca drepturile fundamentale ale cetăţenilor români să fie suspendate pe perioada stării de urgenţă şi desigur de alertă. A făcut- o alături de alte trei ţări precum Republica Moldova, Republica Armenia şi Lituania, din cele 47 de state cosemnatare la Consiliul European şi desigur la CEDO. După ce că, mereu şi mereu, în România, sunt mai importante măsurile politicianiste şi propagandiste ale politicienilor care  nu fac decât să trimită  veşnic România într- o zona gri, de neacceptat. Spre exemplu, deşi toţi ştiu că închisorile de tip comunist pe care le avem moştenite încă din Evul Mediu, din perioada Împărătesei Maria Tereza, a Imperiului Austro- Ungar, am anulat Legea Recursului Compensator, care oferea o măsură de compensare a  condiţiilor inumane din penitenciare, numai ca să dăm satisfacţie unor politicieni care îşi doresc să- şi consolideze puterea  şi să câştige voturi prin orice metode, deşi s- a făcut o gravă eroare care va atrage o nouă condamnare la CEDO. Oare e bine?

(Va urma)

                                

            Preşedinte Fondator OADO,

prof.univ.dr. Florentin Scaleţchi

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.