default-logo

Libertatea de exprimare vs. prostul gust. Povestea unui articol controversat

Nu există, probabil, om care să nu fi avut de a face, în viața sa, cu poliția. În ce mă privește, o situație mi-a rămas întipărită în minte. Era la sosirea ca imigrantă în Germania, în anul 1990. În urma unui accident provocat de altcineva care se afla la volan, mașina mea fusese lovită și apoi tractată la un service  auto. Patronul acestuia cerea 200 de mărci, pentru a o putea ridica de acolo, iar eu nu aveam decât jumătate din bani. Atunci mi-a sărit în ajutor, acoperind diferența de bani fără vreo pretenție ulterioară, un polițist german. Era unul dintre angajații unei instituții pe care o parte din societate germană mai nou o sfidează și o contestă, iar o jurnalistă din Germania o vrea desființată și aruncată printre gunoaie.

„La ghenă cu Polizei”

În articolul „All cops are berufsunfähig” (n.t. Toți polițaii sunt incapabili de muncă), cu supratitlul „Abschaffung der Polizei” (Desființarea poliției), autoarea editorialului apărut în 15 iunie pe Tageszeitung online își varsă umorile pe poliție, aparent într-o satiră, practic într-o propagandă anti sistem de prost gust.https://taz.de/Abschaffung-der-Polizei/!5689584/Hengameh Yaghoobifarah (29 de ani), potrivit prezentării sale petaz.de, este specialistă în „queerness, feminism, antirasism, cultură pop si estetică mass-media”.

Yaghoobirafah, în traducere din arabă, înseamnă „vreau să iert”. Tonul articolului denotă însă opusul, poate chiar o ură viscerală față de oamenii de ordine. Locul acestora, în opinia autoarei, ar fi „la depozitul de deșeuri. Nu ca gunoieri cu chei pentru case, ci la ghenă, unde sunt cu adevărat înconjurați doar de deșeuri. Cu siguranță că, între cele asemenea lor, ei se vor simți cel mai bine”.  

Varianta găsirii unui loc potrivit de muncă pentru polițiști este luată în calcul de autoare, în ipoteza unei societăți capitaliste în care statul e dezamorsat. „Unii oameni visează la un viitor fără forțe de poliție. Au fost discuții despre cum ar arăta și dacă ar putea funcționa acesta, nu doar de la uciderea afro-americanului George Floyd”.

Este clar că opinia vine într-un context internațional, pe care autoarea îl precizează chiar de la început: „De la dizolvarea sa oficială în Minneapolis, până la reforma anunțată la New York: după protestele internaționale Black Lives Matter, poliția trebuie să dea explicații. Și în Germania. O primă consecință este Legea anti-discriminare de stat (LADG), adoptată de Camera Reprezentanților din Berlin”.  

Precizăm că această lege, aprobată de Senatul roș-roșu-verde de la Berlin, stipulează că o acuzație de rasism nu trebuie dovedita de reclamant, ci acuzatul, recte statul, trebuie să prezinte dovada inconsistenței acesteia, ca să se disculpe. 

Redactorul-șef al taz, Barbara Junge, a anunțat într-un comunicat că ziarul regretă publicarea articolului, după ce a primit mai multe plângeri, însă a afirmat că acesta era satiric. Remarcăm însă că rubrica la care a fost publicat nu e de satiră, ci din categoria „societate“. Iar reclamațiile venite la ziar au fost în număr de peste 340. Profilul politic al taz este considerat de stânga și stânga-alternativă, ecologist și critic față de sistem. 

S-au depășit limitele?

Ceea ce a impulsionat însă scandalul, a fost declarația ministrului federal de Interne, Horst Seehofer (CSU), că vă face plângere penală împotrivă ziaristei și a ziarului în cauză, prezumtiv pentru insultă și/sau instigare împotriva autorității de stat. Discuția s-a extins până la cancelarul Angela Merkel, după cum a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Steffen Seibert. 

Bineînțeles că o parte din mass-media germană a sărit în sus, invocând libertatea presei. Însă Seehofer are și susținători.  „În opinia mea, o plângere a ministrului federal de Interne ar fi un semnal puternic”, a declarat Thorsten Frei (CDU), pentru Die Welt. „Toată lumea trebuie să respecte statul de drept, inclusiv presa”. Este legitim să se facă o anchetă, pentru a se vedea dacă au fost depășite limitele și este firesc faptul că Seehofer, ca ministru de Interne, ia apărarea poliției, consideră politicianul creștin-democrat.

Până la urmă, s-a renunțat la plângerea penală, făcându-se, în schimb o invitație la minister.Seehofer a invitat-o pe redactoarea-șefă a ziarului, să discute cu ea despre efectul textului publicat. El a vorbit despre „o interfață dificilă între libertatea presei și dreptul penal”. Redactoarea-șef adjunct a taz, Katrin Gottschalk, a salutat această mișcare. Pe Twitter, ea a scris: „Bine că Horst Seehofer nu depune acum nicio plângere împotriva autoarei noastre”.

Redactoarea-șefă, Barbara Junge, a spus că, în calitate de ministru federal al Internelor, Seehofer este responsabil nu numai de poliție, ci și de protejarea Constituției, implicit de libertatea presei garantată în aceasta. Junge și-a exprimat, de asemenea, regretul pentru articol. Ea a scris în Tageszeitung: „O opinie, oricât de satirică ar fi fost intenția ei, dar care poate fi înțeleasă ca și cum ofițerii de poliție nu sunt decât gunoaie, e greșită. Îmi pare rău.”

În plus, Junge a scris că disputa din redacție referitoare la textul în cauză și ce ar trebui sau nu ar trebui spus, reflectă „un conflict mai profund, la taz ”. Ea a anunțat că vor fi publicate în ziar contribuții la dezbatere, cu perspective diferite.

Ministrul de interne german a anunțat totuși că va contacta Consiliul de presă, în acest caz. În calitate de organ de auto-guvernare al presei, auditorul acceptă reclamații și examinează standardele etice de relatare.Consiliul presei german a inițiat acum procedurile. Pe 8 septembrie, se va discuta dacă materialul de presă a încălcat standardele etice pentru jurnalism.

Alarmă pentru statul de drept

Apariția articolului vine imediat după ciocnirile de la Stuttgart, considerate de Seehofer drept „un semnal de alarmă pentru statul de drept”.  Peste cinci sute de persoane au fost implicate în revoltele din noaptea de 21 iunie. Unii au aruncat cu sticle și pietre în polițiști și au jefuit o serie de magazine. 19 polițiști au fost răniți, 24 de suspecți au fost reținuți, unii dintre aceștia fiind, între timp, eliberați.

În timpul turului său din centrul orașului, Seehofer  a spus că se așteaptă ca „autorii infracțiunilor  să fie repede și aspru pedepsiți”, de sistemul judiciar. „Pentru că pedepsele sunt, în continuare, cele mai bune mijloace preventive”, a adăugat el, referindu-se și la la experiența acumulată ca premier al Bavariei. Cazul Stuttgart este „o provocare pentru întreaga republică“ și se referă la „credibilitatea statului de drept”, a mai spus ministrul de interne german.

Seehofer a condamnat, de asemenea, „creșterea constantă a violenței împotriva poliției”, a pompierilor și a lucrătorilor de pe salvările medicale. Cu toate acestea, marea majoritate a cetățenilor susțin poliția, consideră acesta. Dar, se pare, exista un procent nereprezentativ de oameni, care „îi văd pe oficiali drept dușmani”.

Și ministrul de Interne al landului Baden-Württemberg, Thomas Strobl, a declarat că trebuie „să se termine cu discreditarea poliției noastre”. În plus, politicianul CDU a subliniat că revoltele din acel weekend nu ar trebui să fie echivalate cu o poziționare generală, a populației din Stuttgart.

Conflict în alb-negru

Așa cum se întâmplă adesea după scandaluri care fac valuri la nivel național, nu a durat mult, ca în cazul revoltelor de la Stuttgart să înceapă să se numere câți dintre scandalagii, violenți sau jefuitori erau germani, și cați străini. Dezbaterea ulterioară a urmat modelul obișnuit, în alb-negru: migrantul este de vină, sau nu, versus migrantul nu este de vină, ci circumstanțele externe care îl fac să sufere și să protesteze. 

Nu putem decât să sperăm că discuția va fi mai amplă și mai nuanțată. Revolte au existat întotdeauna în Germania, însă indiferent dacă la ele au luat parte germani sau non-germani, cele recente  au dobândit o dimensiune nouă și diferită. Se contestă, uneori cu nebănuită violență, și se pune în pericol statul, sub strigătul de luptă „Fuck police!”.

Polițiștii și pompierii, chiar  paramedicii și inspectorii de bilete de parcări sunt atacați sub impresia greșită că fiecare își poate decide drepturile. Acest mod de a vedea lucrurile pare a fi caracteristic în state cu societăți paralele, în care unii cred că faptele nu se supun legii, ci sunt la latitudinea „viscerelor” și toanelor fiecăruia. 

Este o poziție pe care nu o împărtășesc. Statul are nevoie de ordine, nu de haos discreționar. Statul suntem noi, cetățenii, însă în stat se aplica reguli și legi, care atunci când sunt bune și nu strâmbe, ne servesc interesul și ne feresc de anarhie. Iar funcționarii statului ne plac, atunci când nu suntem abuzați.

Iar pentru a termina în tonul personal în care am început, trebuie să vă spun că nu m-am supărat când am luat o amendă, pentru nepurtarea centurii de siguranță, fiind la volan. Nici când am mai luat una, pentru exces de viteză sau trecut pe „galben închis”. Nici când mi-au tractat mașina la vreo zece kilometri, după ce parcasem pe jumătate în fața unei porți de incendiu, la Messe Stuttgart. 

M-am bucurat de-a dreptul când, cu sprijinul poliției germane, am dat de urma a doi români care îmi furaseră numerele de înmatriculare ale mașinii, dintr-o parcare. Nu ne-am iubit, cu poliția germană, dar ne-am respectat. Iar dacă am greșit, am plătit, că așa-i la nemți. Cât despre libertatea presei, o consider un drept democratic care trebuie apărat. Însă acest drept include decență în atitudine și exprimare, „bălăcăreala” verbală ținând nu de critică și nici de satiră, ci de prost gust.

Dani Rockhoff/ UZPR



Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.