Copilăria, se spune, este cel mai frumos dar primit de om de la Dumnezeu.
Într-adevăr, zâmbetul gingaș, privirea nevi-novată, agitatul mânuțelor la apropierea mamei, scâncetul de revoltă când îi e foame, primele vorbe rostite, de regulă neinteligibile, cuvântul „mamă” spus pentru prima oară, în mod clar sunt momente trăite cu emoție de orice părinte cu suflet, care și-a dorit un copil.
Firește, copilăria și adolescența reprezintă temelia viitorului unui om ori ratarea acestuia. De „aluatul” din care este plămădit, de atmosfera spirituală în care crește, de cei „șapte ani de acasă”, depinde formarea caracterului unui om. Toate aceste elemente și credința în Dumnezeu sunt definitorii în modelarea ființei umane.
Desigur, condițiile materiale de care te bucuri în familie au importanța lor. Una este să nu ai ce mânca și îmbrăca și alta este să duci o viață îmbelșugată. Una este să nu ai cu ce-ți cumpăra manualele școlare și alta este să crești cu o bibliotecă întinsă pe jumătatea pereților unei sufragerii.
Toți acești factori te ajută, te stimulează să visezi cu ochii deschiși, să-ți reprezinți cele mai îndrăznețe și frumoase idealuri. În absența lor, cazi în deznădejde, te cuprinde pesimismul, renunți la orice țintă și poți deveni un ratat în viață.
Cosmin, eroul principal al poveștii depănate în paginile următoare, s-a aflat, chiar din copilărie și adolescență, la mari răscruci de drumuri, care îl puteau duce de la copilul foarte silitor la carte, apreciat de dascălul care i-a pus condeiul în mână, la ratarea viitorului, ajungând un derbedeu sau mai rău, un hoț.
Desigur, oamenii din jur, societatea în general, dar și norocul, pot avea rolul lor important în formarea și dezvoltarea unui copil. Cosmin însă, veți vedea, a avut șansa lui și a ajuns om cu statut respectabil.
Dar, cine este acest copil și prin ce a trecut? Vedeți în paginile următoare!
Veți constata singuri un adevăr care se potrivește atât de bine: Viața bate filmul!
Neagu Udroiu / UZPR