default-logo

Bârfe la priveghi

Niciodată, în 30 de ani, nu am auzit un parlamentar al puterii, oricare o fi fost aceea, să se ridice și să spună: „Nu, domnilor, nu trebuie să dăm o lege politică, într-o problemă socială, numai fiindcă suntem majoritari!”
Acum, mai mult ca oricând, în plină recidivă a pandemiei, ar fi trebuit să se audă voci responsabile, chiar și numai pentru faptul că dintre cei aproape 1000 de plecați din spitale, sub semnătură, din proprie voință, unul, sau doi s-ar putea apropia și de familiile lor!
Niciunul dintre acești parlamentari nu a avut acces la forma finală a Legii Carantinei (nu a Carantinării – acest cuvânt nu există în limba română, dar nu este singura voastră „invenție”! n.n) fiindcă pritoceala asupra „catastrofei legislative”, propusă de liberali, s-a făcut pe comisii și a fost dusă direct la vot, ceea ce s-a și întâmplat, la modul oielnic, de turmă disciplinată. Acum, în continuarea relaxării colective, a permisivităților, strict populiste, numărăm, cu spaimă, luăm la cunoștință despre o stare de fapt cu bătaie într-un viitor nu prea îndepărtat.
Ba mai mult, vărul lui Tutankhamon, Teo Meleșcanu zice, cu greutatea vârstei și a incontestabilelor sale calități morale, că prim-ministrul Greciei a spus la „televiziunea națională din Atena” (nu există o asemenea instituție elenă, media n.n.) cum că România și Bulgaria umflă cifrele îmbolnăvirilor, ca să jumulească UE! Bineânțeles că omul n-a spus așa ceva, ce interes ar avea, acum când este singura țară europeană care și-a resuscitat cât de cât turismul, și nu are el grija celor încoconați în izoletele românești. Totul, în acest blestemat de parlament, este un sictir la adresa românilor: ei, parlamentarii, majoritatea, știu bine că liberalii au găsit sacul bugetar aproape golit, știu foarte bine că a apărut această problemă, nemaiântâlnită în ultimii 100 de ani, netrăită de niciun român, cu măsuri și sacrificii grele, dar și cu greșeli și cu abuzuri, cu incompetență din partea guvernanților, dar nu au întins mâna unei concilieri pe termen redus, pentru un armistițiu, dimpotrivă au continuat cu populismul care prinde la cei trecuți de 60 de ani, săraci în carte, judecând cu sufletul, dezinformați, mințiți, aiuriți cu câte un pogon de Rai, dacă pun ștampila unde trebuie! În pofida evidențelor, oameni ai opoziției devin medici, specialiști în covid, țin lecții de prevenție, distrug orice încercare de armonizare a intențiilor, de a se ajunge la un proiect de sănătate, productiv.
Nu din cauza țigării lui Orban am ajuns unde suntem.
Îi privesc, cu o anume mânie strunită, fiindcă sunt un om care gândește, nu execută orbește un ordin ineptic, cum umblă peste straturile cu flori, grăsuți, importanți, agresivi, cu reverberație mentală, într-o cutie cu ecou, din cauza puținului cenușiu. Sunt neputincios în fața deciziilor devenite lege, neputincios în fața abuzurilor și a ignorării realității istorice recente, din august 2018, dezarmat în fața obedienței absolute, în numele și sub plapuma constituționalității, a acelei instituții care ar trebui să se dedice obiectiv slujirii acesteia.
Avocatul poporului? O glumă cinică, o voce îmbujorată de indignare, care ne spune că este strigător la cer să te atingi de pensiile nemernice, sfidătoare!
Și obsesia declamată, ultimativă, despre dublarea alocațiilor, despre cele 40% de procente, promise de pesediști, nu de liberali, dar stârnitoare de patimi și isterii, de parcă la o simplă strigare peste gard, peștera sesamă se deschide cu generozitate!
Plagiatori, turnători, oportuniști, iar dintre cei tineri, care poate, cu puțin timp înainte de Revoluție încă aplaudau, înecându-se de entuziasm la trecerea pompierilor, și visând să ajungă și ei ca nenea aceia de pe mașinile roșii, galăgioase, ne-au dat nouă, celor în vârstă, unii cu memoria jupuită de pe vremea ocupației sovietice, câte un dos de palmă, iacobin, și fară mască, aplaudând entuziasmați în fața acelei ambasade. A fost un alt semn clar, că o parte a tineretului poare fi cumpărat cu mai puțin de 30 de arginți, profitându-se de ura implantată progresiv într-un haos de principii și valori subnutrite.
Unde se vede cel mai bine că nu biruit-a gândul? Pe facebook, unde duamne în flăcări, duomni cu urma de șapcă întipărită pe veci, între cutele frunții, tună, fulgeră, fac meteorologie socială, chit că limba română îi încurcă, nu o dată.
Toate-s vechi și nouă-s toate: până în clipa, când, din senin, o tuse uscată, în rafale, chinuie sufletul și temperatura o ia razna: „așa-i că nu exist? Așa-i că masca este o jignire adusă ideii de libertate?”
Răspunsurile vin, uneori, prea târziu, când o viață devine cifră…

Cornel UDREA

ziarulfaclia.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.