Pavel Panduru – Sărbătoarea muzeelor săteşti

Banatul – un adevărat imperiu de la Mureş până la Dunăre (PSS Lucian), al cărui prim împărat a fost Eftimie Murgu. În cadrul imperiului se află Ţara Almăjului ca o adevărată republică, remarcată prin demnitate, identitate, libertate şi iubirea de limbă, neam şi credinţă.
Românii din Banat şi din întreg spaţiul mioritic al Grădinii Maicii Domnului s-au aflat de la început sub cupola a trei valori fundamentale: acelaşi spaţiu vital, aceeaşi limbă, aceeaşi credinţă. România Mare este o expresie a celor trei uniri din 1600, 1859, 1918, fiind rezultatul a trei factori: dorinţa românilor de a se uni, jertfa soldaţilor români pe fronturile primului Răboi Mondial şi în războiul din Transilvania din 1919, şi efortul diplomatic al politicienilor români de la Congresul de pace de la Paris. La aceşti factori se adaugă contribuţia Bisericii şi a slujitorilor ei. Menţionăm că unirea de la 1859 cât şi cea de la 1919 s-a putut realiza doar atunci când Rusia era în decădere.
Banatul este locul renaşterii şi menţinerii fiinţei naţionale a românilor. Memoria locurilor din Banat, pline cu oasele românilor din vremurile trecute, are puterea de a spune mai mult decât tratatele de istorie. Aici există o mică Românie a eroilor anonimi: ţărani, soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri, preoţi şi învăţători care s-au jertfit pentru a salva drumul naţiunii către România Mare. Românii bănăţeni îşi purtau originile şi obiceiurile cu ei în pereglinările prin Europa cât şi în timpul războaielor. Au căutat să realizeze o regenerare morală a românilor, prin şcoală, biserică şi alte instituţii din care făceau parte. Ei au dat măsura lor umană şi spirituală.
Cu sprijinul autorităţilor administrative şi culturale, judeţene şi locale, distinsa familie Rancu Gheorghe a organizat cea de-a IX-a ediţie a sărbătorii muzeelor săteşti cu titlul *Primul Război Mondial şi Marea Unire oglindite în exponatele şi colecţiile muzeelor săteşti*. Au participat colecţionari şi reprezentanţi ai muzeelor săteşti şi orăşeneşti din judeţele Caraş-Severin, Arad, Mehedinţi, Alba, Hunedoara şi Bihor. De asemenea, au participat comunităţi româneşti din Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania şi Republica Moldova. Această sărbătoare adevărată şi profundă, nu cu festivisme patriotarde lipsite de convingeri, a avut loc la Şopotul Vechi în ziua de 2 iunie 2018.
Invitaţii, în drumul lor spre satul Şopotul Vechi, au luptat cu gropile din asfalt, dar ochiul le-a fost încântat de priveliştea dealurilor acoperite de verdele ierbii gingaşe şi nesfârşită ofrandă a viului. Oaspeţii animaţi de inimosul profesor Gheorghe Rancu şi familia sa, s-au înfruptat din Pâinea lui Dumnezeu, adică din sufletul românilor din Şopot şi din Almăj – curat ca apa de izvor şi cu miros de fâneaţă înflorită şi gust de pită abia scoasă din cuptor. Ei au fost primiţi de gazde cu îmbrăţişarea iubirii aproapelui, generatoare de comuniune şi frăţietate.
A fost foarte multă lume care a participat la acţiunile de amenajare şi vizionare a pavilioanelor cu colecţii muzeale, la vizitarea muzeului Almăjului, din casa profesorului Gheorghe Rancu, o etapă cu discursurile în sala căminului cultural şi s-a încheiat cu o agapă frăţească.
Exponatele sunt martorii care ne relevă faptul că aceste personalităţi s-au ocupat de educaţia şi moralul oamenilor în permanenţă, învăţându-i lecţia solidarităţii creştine, a dragostei faţă de semeni. Piesele expuse de participanţi reprezintă o izbândă a sufletului, fascinat de simplitate şi o aleasă cumpănire. Ele au prezentat privitorului felul de viaţă al strămoşilor, oameni cu o certă dimensiune naţională.
Într-o sală plină de invitaţi şi localnici a căminului cultural s-a desfăşurat simpozionul condus de un prezidiu format din profesor Benga Ioan, din partea Centrului Cultural Reşiţa, profesor dr. Dan Grindeanu, din partea Consiliului Judeţean, colonelul Gomboş de la Timişoara, profesor univ.dr. Florian Copcea de la Tr.Severin, profesor univ. dr. Alimpie Ignea din Bozovici, profesoara Daciana Vuia – directorul muzeului din Lugoj, dr. Ioan Haţegan – membru al Academiei Române şi muzeograful dr. Dacian Rancu, cel care a moderat dezbaterile. Au vorbit pe rând reprezentanţii tuturor comunităţilor de români prezente, scoţând în relief contribuţia bănăţenilor la realizarea României Întregite. S-a subliniat faptul că românii, aşa cum spunea Nicolae Iorga, nu trebuie să-şi dea nimănui rodul ostenelilor lor, ei trebuie să administreze cu grijă veşnicia moştenită pentru a avea identitate. Jertfa lor a fost dintotdeauna actul prin care omul I-a adus mulţumire Lui Dumnezeu. S-a vorbit despre unitatea Banatului pe care românii trebuie să o menţină. Idee exprimată şi de versurile lui Bencei:

Însă nu vrea „finiş”
Neamul românesc
Cu „Banat dă Cimiş”
Şi „Banat sârbesc”
De asemenea, s-a accentuat ideea că românii trebuie să fie iubitori ai valorilor naţionale şi ai credinţei pentru ca, într-adevăr, să poată spune să fim iarăşi ce am fost, şi încă mai mult decât atât, cum spunea Petru Rareş. Întâlnirea de la 2 iunie 2018 a fost o lecţie de neuitat. O lecţie adevărată a bunătăţii şi a dragostei împărtăşite, o lecţie de patriotism şi solidaritate creştină.
Sigur, m-am bucurat de întâlnirea cu asemenea personalităţi, prieteni vechi precum Vasile Barbu de la Uzdin , cu oameni speciali, veniţi din diferite locuri ale Banatului, la Şopot. Oameni apreciaţi pentru profesionalismul, hărnicia, tenacitatea şi curajul lor, demni apărători ai drepturilor românilor şi a sfintei tradiţii româneşti. Acţiunile lor sunt o expresie a patriotismului dar şi a dăruirii pentru binele semenilor şi de a săvârşi fapte măreţe. Aşa au devenit mari personalităţi „în zilele noastre” care au atras atenţia şi dragostea conaţionalilor, dar şi recunoştinţa poporului român şi a lumii întregi.

Prof. Pavel Panduru

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.