Presa, mai mult ca oricând un bun social

Anul 2020, cu provocările sale majore de până la acest moment – pandemia de COVID-19 și explozia antirasistă din SUA fiind doar două exemple – cristalizează cererea abrupt crescută de știri de calitate și implicit de profesioniști care să le furnizeze, precum și pericolul permanent și extrem în care se află jurnaliștii care abordează temele fierbinți ale momentului istoric pe care îl parcurge societatea omenească.

Criza sanitară mondială și mișcările de masă generate de uciderea americanului de culoare George Floyd – pentru o țară care este concomitent și cea mai mare putere a lumii și o economie cu estimări de declin teribil în perioada următoare – pot fi considerate știri uriașe. Opinia publică internațională și jurnaliștii, ca „istorici ai clipei”, știu că trăim timpuri epocale, care vor genera un viitor cu tușe inedite, de la schimbările climatice la impactul giganților internetului asupra balanței de putere sau de la ridicarea militară a estului la crizele migrației. Toate aceste frământări globale evidențiază nevoia acută de informație precisă, de jurnaliști nu doar calificați și avizați, ci și onești, cu principiile deontologiei în ierarhie corectă. Pare că rareori în istoria recentă a fost o mai mare nevoie de capacitatea jurnalistului de a obține informația, de a o prelucra, a o pune în context, a o „traduce” și a o transmite publicului.

Cum pot fi realizate elementele constitutive ale acestei misiuni în condiții de lipsuri financiare care au generat închiderea redacțiilor și trecerea jurnaliștilor profesioniști spre alte sfere de activitate? Abia acum se văd efectele trecerii publicității în zona social media și ale gratuității unui conținut: știri false, teorii ale conspirației, deturnarea atenției publicului de la marile probleme care îl vizează și ale căror consecințe îi vor afecta viitorul. Peste urmarea ridicării până la cer a averilor câtorva deținători de rețele de socializare se vădește scăderea masivă a calității informației, în detrimental cantității și vitezei de propagare care să asigure supraviețuirea. Așadar, prăbușirea presei a fost în folosul unor politicieni care au (prea) multe lucruri de ascuns (din America în Australia, jurnaliștii sunt numiți „inamici ai poporului”, sunt amenințați, agresați, chiar reținuți pentru că vor să-și facă meseria), unor giganți ai internetului care au ajuns departe de a servi, prin ceea ce au creat, înaltele principii ale democrației (a se vedea vânzările de baze de date personale…), unor aspiranți la funcții publice, unor oameni de afaceri etc. Printre entitățile avantajate de prăbușirea presei profesioniste nu se regăsesc tocmai beneficiarii actului jurnalistic – cetățenii, expuși unui risc major de a fi dezinformați și implicit manipulați. În acest tablou, cutremurele sanitare, sociale și politice care se suprapun în această perioadă pot reprezenta un semnal de alarmă și mai ales de reașezare a presei pe soclul firesc, de bun social. 

Este bine de reamintit publicului consumator de informație, acum parcă mai mult ca niciodată, că jurnaliștii informează cetățenii, trag la răspundere autoritățile atunci când este cazul și sunt promotori ai valorilor culturale, al ideilor și idealurilor. Nu fac parte din elitele bogaților sau influenților lumii, nu sunt celebri sau puternici, sunt pur și simplu acei oameni care vor să ajungă la adevărul care este corect și moral să fie împărtășit cu un public care suportă costurile și consecințele tuturor realităților din societate. 

Nu a trecut chiar atât de mult timp, la scara istoriei, de când în estul Europei presa era cvasi-inexistentă, o masă amorfă de clișee agreate în care nu se regăseau nici opinia, nici informarea și cu atât mai puțin adevărul. Din fericire, acele vremuri au apus în această parte a lumii, dar cei care cred că se poate fără presă și fac tot ce se poate pentru a o anihila, a o anatemiza, a o decredibiliza și a o falimenta pentru a o supune au în față un război pe care nu-l pot câștiga. Întotdeauna se va opune opinia publică, cea care își apără un bun social de preț: presa. 

Roxana Istudor

 

(Revista UZP nr. 18/2020)

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.