Din așa zișii „cei șapte ani de acasă” care de fapt sunt, dacă vrem să acceptăm – cât timp trăiește mama, astăzi, nu știu de ce, dar mi-am amintit, unul din principiile mamei cu care mă pregătea pentru viață, care suna așa:
„Cu capul sus, vezi lumea. Cu capul plecat, dobândești din ea.”
Cel mai des a început să-mi spună așa, după ce am trecut de 20 ani ca vârstă, și „mă umflam tare în pene” la orice nu-mi convenea sau nu mi se potrivea. Eram gata oricând să-mi fac dreptate, evident „în limita bunului simț”(care tot ea mă trăgea mereu de mânecă să nu uit), dar foarte des, atrăgeam conflicte, în care cu orice preț doream să ies mereu învingătoare, câștigătoare. Mă revolta cumplit minciuna, trădarea şi dezamăgirea. Îmi spuneam că nimeni nu are voie să-mi mai tulbure mintea şi sufletul. Acum însă, odată cu trecerea timpului, am învățat că în viață trebuie să știi când să „pierzi”, dacă se poate numi așa, sau mai potrivit ar fi spus, să cedezi. Trebuie să știi ce e mai important pentru tine. Să câștigi o luptă sau să-ți păstrezi sănătatea, liniștea, fericirea pe termen lung? E mai important să ai dreptate sau să fii fericit? E mai important să continui chiar și atunci când un drum nu duce nicăieri sau să recunoști față de tine însuți că poate o altă cale, e mai potrivită pentru tine? E aşa de plăcută pacea care vine după o aşa perioadă tulbure…. Cu ce m-ar ajuta să fiu revoluționară, războinică, din dorinţa de a rămâne învingătoare? NU! Pierd…câștig…până la urmă oricum aș lua-o, despre asta e viața și este o lecție. Dar mai important decât pierderile sau câștigurile tale, e cine și ce devii de pe urma lor. Ce ți-a dat putere? Ce ai învățat? Cum te-ai perfecționat și cum s-a transformat relația ta cu tine, pentru că odată cu trecerea anilor, acumulezi o anume experiență, și trebuie să dovedești înțelepciune, dacă pretinzi respect.
Iată că ajung la o altă învățătură de-a mamei care suna așa: „A îmbătrâni, este o stare, și nu un merit”
De multe ori auzim de la cei mai în vârstă: – „Respectă-mi părul alb!” Asta este o stare. Ai îmbătrânit cu trecerea anilor, dar meritul, este înțelepciunea acumulată în acești ani. Mama mea nu a avut studii superioare. Nu. A avut doar liceul, dar a citit foarte multe cărți, mai bine zis le-a analizat în cel mai mic amănunt, cu mine împreună, fiecare carte din biblioteca noastră și nu numai. Tot mama îmi spunea:
„ Nu uita de citatul lui Octavian Paler care spunea:” „ți-e de folos farmecul cca. 15 minute după aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.”
Odată cu trecerea timpului am început fiu atentă la felul cum sunt, cum gândesc şi cum fac totul, pentru că așa cum îmi amintesc eu mereu de mama, să-și amintească și fiica mea de mine, pentru că eu mereu, în tot ce fac, doresc să fiu un exemplu viu pentru fiica mea. Chiar de curând, am fost foarte fericită să aud că-mi spune foarte impresionată de o discuție care am avut-o cu o persoană deosebită și cu activități intelectuale superioare, la care a fost și ea, fiica mea prezentă: – Mamă, acum înțeleg ce vrei să spui cu acel citat: „ Dacă vrei să ai un anume tip de viață, petrece-ți timpul cu cei care o au deja” – mi-a plăcut foarte mult să asist la conversația voastră.
„Copilul ajunge pentru părinții săi, după educația pe care o capătă: răsplată sau pedeapsă.” – J.J. Rousseau
Daniela Gumann / UZPR