Sistem de învăţământ on-line şi clasic

Multe discuţii şi comentarii contradictorii s-au derulat de la începutul pandemiei şi până în prezent pe tema ,,Sistemului de învăţământ on-line”. La aceste analize, mai mult sau mai puţin profesionale, actorii principali au fost  profesori şi părinţi cu idei şi concepţii diferite. Pe neaşteptate s-a creat, aşa, un fel de repulsie şi o „luptă” acerbă împotriva învăţământului on-line. Surprinzător rămâne faptul că învăţământul on-line a apărut de mai multe vreme la noi în România prin intermediul învăţământului universitar privat sub forma: I.D – „Învăţământul de la distanţă”. Despre multitudinea de cursuri on-line, destinate formării profesionale, este de prisos să construim alte comentarii contaminate de logoree. Nu mai vorbim de faptul că foarte mulţi elevi şi studenţi folosesc „Internetul” ca mijloc de informare, dar şi în vederea vizionării unor documentare istorice, ştiinţifice sau de altă natură, pentru a găsi răspunsuri la multe din întrebările specifice tinereţii iscoditoare. Există elevi şi studenţi, care pe anumite domenii, specifice pregătirii şcolare sau universitare, sunt mai bine documentaţi decât profesorii. Am întâlnit elevi de liceu, care spuneau că se plictisesc la şcoală pentru că ,,trebuie să stea în bancă 5-6 ore pe zi”, cu pauzele aferente. Pe anumite segmente, programa de învăţământ nu este ancorată în viaţa trepidantă şi imprevizibilă a economiei de piaţă, iar temele predate sunt considerate ,,stufoase, banale şi anacronice”, de către elevii şi studenţii de la începutul mileniului III. Acestea sunt doar câteva din realităţile în care se zbate ,,învăţământul românesc de masă”, care de multă vreme se doreşte a fi pragamatic şi relaxat. Au fost tentative de modernizare, dar acestea au eşuat în faţa unor interese şi apucături dilentantiste.

Oare trebuie să ne sperie tentativa progresistă de a crea un nou sistem de învăţământ mixt, respectiv on-line şi clasic ? De ce nu! Pe cine protejează conservatorismul exagerat din învăţământul românesc ?! Cele trei scenarii ale învăţământului românesc, elaborate de decidenţii politici în vreme de pandemie, au un caracter temporar. E uşor ,,să comentezi de pe margine”, dar dacă o să moară copii în urma infectării cu Covid – 19 în sistemul învăţământului clasic din vremea pandemiei? Desigur, atunci ,,o să fie de vină decidenţii politici”, din oricare parte a ,,eşichierului politic” ar proveni aceştia. Virusul acesta sâcâitor ,,ne-a pus mintea la contribuţie” ! Chiar aşa! Poate-poate după terminarea pandemiei, cei mai buni strategi din învăţământul românesc ,,vor gândi” un sistem de învăţământ mixt, prin intermediul căruia se va crea o simbioză între pregătirea elevilor on-line şi învăţământul clasic? În urma unor analize şi studii de specialitate se va putea constata în ce domenii elevii şi studenţii se pot pregăti on-line şi unde este nevoie stringentă de învăţământul clasic, fără de care nu se poate întregi pregătirea elevilor şi studenţilor. Chiar dacă nu a fost îndeajuns mediatizat, trebuie să recunoaştem că acest nou sistem de învăţământ există deja de multă vreme, mai ales în învăţământul universitar, dar acesta nu a fost evidenţiat şi legiferat. 

Trebuie să recunoaştem că învăţământul on-line din vremea pandemiei a fost un exerciţiu extrem de educativ şi benefic, dar şi protector pentru elevi şi studenţi. Probabil în vremurile noastre vor apărea şi alte pandemii, ,,Doamne fereşte!”, şi-atunci vom constata că avem deja o experienţă şi că odraslele noastre pot să se pregătească şi prin intermediul acestei forme de învăţământ modern. Hai să fim serioşi ! Cine doreşte să înveţe, să acumuleze cunoştinţe noi din toate domeniile specifice culturii generale nu se rezumă la un anumit tip de învăţământ! Ş-apoi, oare nu a venit vremea să punem accent pe gândirea şi capactiatea de analiză a elevilor din liceu şi a studenţilor?  Nu trebuie să fie exclus învăţământul clasic pe anumite paliere ale pregătirii elevilor !, dar în ,,situaţii de urgenţă sau de alertă” ce soluţii întrevedeţi, stimaţi „comentatori” conservatori, exclusivişti şi radicali? Avem nevoie de absolvenţi de: liceu, facultate, masterat, doctorat…care să gândească şi să găsească soluţii rapide şi eficiente ,,la marile provocări ale economiei de piaţă”. Comunicarea, fie ea on-line sau specifică pregătirii clasice, trebuie să dezvolte personalităţi, nu mediocri sau ,,papagali”, pe tărâmul unui învăţământ diferenţiat, reformat, modern, complex de altfel, în care ar trebui să primeze modelarea înclinaţiilor native ale elevilor şi studenţilor. Celebrul pedagog elveţian Johann Heinrich Pestalozzi a adresat nu o dată, în timpul vieţii sale, nenumărate idei de conştientizare a tuturor acelora, care s-au ocupat sau se ocupă de educaţia copiilor şi a tinerilor: ,,Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile…Între a şti şi a face este o deosebire ca de la cer la pământ. Cel care îşi face treaba numai cu a şti, acela trebuie să fie atent ca nu cumva să uite a face”.

 

Dumitru Ţimerman-UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.