În viața celui care avea să devină unul dintre cei mai reprezentativi jurnaliști din România interbelică a existat un moment de cotitură, ca niciun altul: clipa în care un obuz îl acoperea cu pământ, în Primul Război Mondial. Atunci a decis tânărul Pamfil Șeicaru ca pe locul în care Dumnezeu a decis să-i salveze viața să edifice o mănăstire. Este monumentul ortodox cunoscut astăzi ca Mănăstirea Sfânta Ana, din Orșova, care a avut un destin zbuciumat, foarte asemănător cu al celui care are o biografie ce bate orice ficțiune.
Dedicată eroilor din cea dintâi conflagrație mondială, mănăstirea a fost edificată în cel mai pur stil românesc, cu elemente tradiționale din lemn, cu acea frumoasă intimitate a lăcașelor de cult ortodoxe, în care rugăciunea pare circulară, ca venind din toate părțile, spre toți credincioșii. Din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial și apoi a exilului ctitorului său, în anii comunismului, lăcașul de cult a avut alte destinații și nu a fost sfințit decât mult mai târziu; abia în anul 2005 rămășițele lui Pamfil Șeicaru erau înhumate în temelia bisericii, așa cum și-a dorit ziaristul. Dar Pamfil Șeicaru are în Orșova dovada cea dintâi a faptului că a fost un om de cuvânt. Chiar erou de război, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” și chiar prosper formator de opinie în perioada interbelică, jurnalistul despre care posteritatea nu încetează să discute nu a uitat ce a făgăduit în forul său interior, nu și-a uitat datoria către patrie și neam, pe care le-a iubit cu tărie până în ultima clipă a veții sale și a ridicat, fără ajutor și din surse proprii, un lăcaș de cult care ridică spre cer o odă-rugăciune pentru eroii care au stropit cu sânge visul României Mari.
Despre cuvântul lui Pamfil Șeicaru din perspectiva profesiei sale s-au scris
volume; iar biografia celui considerat unul dintre întemeietorii jurnalismului modern din România va mai aprinde dezbateri. Dar există câteva repere fixe, pe care nu le mai neagă nici cei mai înfocați ocupați cu despicatul firului în patru: Pamfil Șeicaru a fost, înainte de orice altceva, un autentic lider de opinie, reușind, prin forța cuvântului său, să se facă nu doar citit, ci și auzit, și mai ales ascultat. Condeiul său era pragmatic, nervul din scriitură omniprezent, verticalitatea ieșea din fiecare frază și adevărul, chiar incomod, nu era nicio clipă trunchiat sau interpretat. Pamfil Șeicaru știa să zdruncine punând fără milă oglinda în fața oricărui închipuit aflat vremelnic la putere, știa să demaște fără să acuze, respectând dreapta judecată a cititorului, știa să fie tăios ca un bisturiu, și nu ca o secure, știa să separe, în cel mai pur stil jurnalistic, după toate regulile unui articol de fond, neștiința de ticăloșie.
În urma omului și profesionistului Pamfil Șeicaru au rămas mai multe monumente ale cuvântului scris și unul al cuvântului dat, o emblemă a creștinismului pe malul splendid al unui fluviu impozant, în țara pe care jurnalistul care a scris articole de presă până în clipa finală a știut s-o prețuiască mai presus de orice. Și s-o respecte prin exemplu și edificii durabile.
În numele tuturor acestor fațete impresionante ale unei personalități impresionante, conducerea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a organizat un eveniment de comemorare a lui Pamfil Șeicaru, unul dintre cei cărora organizația înființată în anul 1919 le datorează existența sa fastă și neîntreruptă. „Ne reamintim astăzi de marele gazetar Pamfil Șeicaru, unul dintre reperele spiritualității românești, nu doar pentru ceea ce a reprezentat pentru generația sa și pentru cele care au urmat, ci și pentru ca spiritul său să întrețină și pe mai departe focul jurnalismului românesc”, a, spus în cadrul emoționantei evocări de la Mănăstirea Sfânta Ana, președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan.
La evenimentul de comemorare a lui Pamfil Șeicaru au participat, alături de membri din conducerea UZPR, șefi de filiale din toată țara, precum și urmașii marelui gazetar. „Mulțumim UZPR pentru participarea la acest moment de aducere aminte și vedem cu bucurie că vremurile nu au făcut decât să amplifice meritele în posteritate ale ctitorului mănăstirii noastre, marele ziarist Pamfil Șeicaru”, a subliniat preotul Șeicaru.
(R.I.)