„Ecoul stelelor”, de Daniela Gumann. O lirică „puțin nemuritoare”

Pentru o persoană de forță și esență, jurnalistă, scriitoare, care a înființat în Austria Asociația Scriitorilor Români, Daniela Gumann este posesoare a unui fior poetic cel puțin surprinzător. Necuprinsă, „puțin nemuritoare”, cum îi place să spună după nenumărate experiențe la limita dintre viață și moarte, mândra româncă ce poartă cu cinste și cu fruntea sus tradiția și spirituaitatea românească într-o lume a rigorii lasă să se vadă din spatele versurilor deopotrivă putere și delicatețe: „Un andante melancolic și grațios/ Foșnet de frunze armonios/ Ca frunzele moarte/ Apun sufletele în eternitate”.
Plină de o aparte volumetrie, lirica Danielei Gumann iartă, dar nu uită, cugetă, dar nu judecă: „Din indignare să-ți faci vers/ Cum spus-am în jurnal/ Motive sunt în univers/ Și valuri peste val”.
Daniela Gumann scrie dintr-o suflare, dintr-un preaplin care dă pe dinafara unui preaplin preexistent, ca o suprapunere de straturi de emoții dintre cele mai diverse. De la iubire la natură și de la nuanță la formă, butaforia perfectă a oricărei poezii – coagulare a fiorului – este omniprezentă și copleșitoare: „Sunt nopți în care visul colindă lumi întregi/ împărătești palate, bordeie, robi și regi/ Păianjenii de aur se leagă iute-n vrajă/ Pe somnul celui care i-a așezat de strajă”.
Nu este nevoie să fie celebrată Ziua poeziei, nu este necesar nici măcar ca iubitorul de vers să fie în parametrii afectivi ai poetei; Daniela Gumann vine ca un iureș și „lovește” când cu gentilețea, când cu contemplarea, când cu răbufnirea sacră și dureroasă care îi este tipică doar sufletului de poet: „Și-atunci cel e visează se crede fericit”. În rândul următor, poeta o ia de la capăt, fir de vers cu fir de vers, imagine cu imagine, ca într-o pictură aburită în care totul este posibil de după o umbră de culoare.
Mai există încă oameni care au nevoie de poezie. Din fericire. Pentru ei, pentru noi toți, cei care plonjăm în limba română ca într-o apă vie, Daniela Gumann, colegă de ideal, de proiecte și de realizări a tuturor jurnaliștilor profesioniști, a dus până în Austria și dincolo de ea un filon viu și zburdalnic ca un izvor de munte.

Roxana Istudor

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.