O întâmplare purtând pecetea divinității, altfel nu-mi explic șirul de coincidențe fericite, face ca dimineața celei mai lungi zile a anului – solstițiul de vară a venit deodată peste noi! – să mă găsească la Skopje. Iată că, după ce am petrecut zile minunate în împărăția poeziei și teiului la Axis Libri – Galați, trecând doar pentru o zi prin București, nimeresc într-o altă împărăție a poeziei și teiului, cea aflată aici, chiar în inima Macedoniei. De mai multe decenii, în orașul de pe Vardar, Uniunea Scriitorilor din Macedonia organizează, în miez de iunie, un festival al poeziei sub genericul „Sărbătoarea Teiului”. Se spune că, în urmă cu ani, autoritățile locale de atunci au vrut să elimine teii din peisajul urban, dar scriitorii s-au opus cu fermitate și i-au salvat, salvând de fapt poezia.
Mă aflu aici împreună cu boemul de Maltezi, Florin Ciocea, și redactorul-șef al revistei „Helis” din Slobozia, Gheorghe Dobre, care se pare că va fi premiat. Pentru evenimentul de azi, unde am fost invitați să citim și noi poezie, am venit de aseară. Ne-am întâlnit mai întâi cu Dina Cuvata, prieten vechi, poet și traducător cu care am mai colaborat. De la locul întâlnirii, până la cazare am străbătut traseul cu mici peripeții. Chiar și taximetristul care ne-a ghidat s-a încurcat puțin. Enigma aveam s-o dezlegăm când am văzut că reședința președintelui republicii se află chiar lângă casa de oaspeți a municipalității, sau viceversa, unde avem onoarea să rămânem câteva zile. Accesul în această zonă nu e chiar la îndemâna oricui…
La câteva minute de la instalare, ne-au vizitat Frosina Parmakovska, președinta comitetului de organizare a evenimentului, și Mishel Pavlovski, secretar al Uniunii Scriitorilor din Macedonia. De la ei am aflat câteva lucruri dintre cele ce se vor petrece astăzi la „Sărbătoarea Teiului”.
Acum, prin fereastra camerei de vis în care am fost găzduit, mă privesc câțiva tei. În oraș, am văzut aseară, sunt numeroși și poartă încă, în final de floare, ecouri suave ale mirosului de poezie. Da, aici, la Skopje, chiar mi se pare că teiul are aroma poeziei.
Așadar, cunoscut la noi datorită arborelui din Iași, din parcul Copou, și ca efigie a creației eminesciene, teiul ne creează încă o bucurie pe meleaguri îndepărtate.
Firiță Carp / UZPR