default-logo

În afară de bâjbâieli și bâlbâieli,  cine știe cum începe anul școlar?

La mai puţin de două săptămâni întreb şi eu, ca să mă aflu în treabă, în afară de orbecăieli, dibuiri, bâjbâieli şi bâlbâieli cine ştie cum începe Şcoala? Fără scenarii! Concret!

Pentru scenariul unu, are vreo şcoală plexiglas? 

Pentru scenariul doi, aţi primit dispozitive? 

Pentru scenariul 3, aveţi spaţii şi personal?

Văd că se plimbă un motan aruncat în curţile neprietenoase şi sărăcăcioase ale şcolilor şi că totul se rezumă la incertitudini şi neputinţe. Oamenii au nevoie de fapte, nu de scenarii. 

Lansez un îndemn de a trece la acţiune, de a depăşi teoria şi de a face ceva ”palpabil” şi precizez că este vorba despre Educaţie, nu de ruleta rusească, vreau fapte, siguranţă şi protecţie pentru dascăli şi pentru copii.

Până şi preşedintele Iohannis a ajuns să-şi ceară scuze pentru o informaţe eronată privind începerea anului şcolar. Vina ar aparţinând Ministerului Sănătăţii.

Bâlbâieli şi acuzaţii între autorităţi cu puţin timp înainte de începerea şcolii. Motivul: tabletele promise copiilor nu vor ajunge, pentru că au fost probleme cu licitaţiile. Surpriză? Nu chiar, ţinând cont că probleme s-au înregistrat şi cu licitaţiile privind măştile.

Părinţii sunt îngrijoraţi de lipsa de claritate privind desfăşurarea acestui an şcolar şi se tem că acesta va fi un an de sacrificiu educaţional pentru copii.

Declaraţia pe proprie răspundere, pe care trebuia să o dea părintele este „un caz clar în care autorităţile s-au deresponsabilizat şi au aruncat totul pe spinarea copiilor”

Văd că Ministrul învăţământului o dă la întors acum, dar este evident că n-a făcut altceva decât să arunce pe spinarea părinţilor toată responsabilitatea începutului şcolii, ceea ce este aberant, din punct de vedere al guvernării. 

Acolo părintele trebuia să ştie, de exemplu, dacă copilul lui s-a întâlnit cu o altă persoană care e COVID. N-avea de unde să ştie părintele acest lucru. Apoi, erau trecute o serie de simptome, după care s-a pus virgulă şi etc. Adică, era o listă incompletă, o listă infinită de simptome. 

Eu trebuia să răspund, aşadar, ca părinte, de lucruri pe care n-am cum, obiectiv vorbind, să le cunosc şi eram tras la răspundere pentru asta. Acum, ministerul a văzut câtă prostie a făcut şi începe să revină asupra acestei formulări spunând că revine cu sintagmele. A fost un caz clar în care autorităţile s-au deresponsabilizat şi au aruncat totul pe spinarea copiilor. Şi închei cu un citat a lui Eminescu:MULŢI LUCREAZĂ, DAR PUŢINI GÂNDESC” şi un răspuns la întrebarea:

  CE ESTE EDUCAŢIA?

,,Ridicare a individului din starea de natură biologică la cea culturală,,

“ Nimeni nu poate deveni om dacă nu capătă învăţătură.” – spunea Comenius.

Este un ansamblu de acţiuni complexe desfăşurate în mod deliberat într-o societate cu scopul modelării personalităţii umane în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al societăţii . 

  • Scopul fundamental al educaţiei este de a menţine şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi progresul societăţii ; 
  • Calitatea este legată de valorile şi aşteptările a 3 beneficiari: participanţii la procesul de învăţare, angajatorii şi societatea în general. 



Viorica Nicolescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.