Ajunul de Sânziene

Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Mirenii care încă se încred în magie sărbătoresc Noaptea de Sânziene, pe 23 iunie. De Drăgaică se culeg plante de leac şi de descântece. Ielele zănatice ies la dans să-nnebunească flăcăii. Unele fete se tăvălesc goale în roua dimineţii.

Sânzienele sunt personaje mitice nocturne care vin în cete, cântă şi dansează pe câmpuri în noaptea de 23 spre 24 iunie, cea premergătoare zilei Sfântului Ioan Bătezătorul.
Credinţa populară spune că în această noapte se deschid cerurile, iar Sânzienele încep să danseze. Este o sărbătoare a Soarelui, a dragostei şi a poftei de viaţă.

Sânzienele erau considerate femei frumoase, divinități nocturne care stau ascunse, dar care, în această noapte umblă pe pământ sau plutesc prin aer, înzestrând plantele cu puteri vindecătoare, împart rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără semănăturile de grindină și de vijelii. Ele sunt zâne bune, dar, atunci când oamenii le nesocotesc, pot deveni și forțe distructive, stârnind furtuni și vijelii, aducând grindină, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor” sau lăsând câmpurile fără rod.

Cu prilejul acestei sărbători, atât în ajunul, cât și în ziua de Sânziene, au loc o serie de practici și obiceiuri populare.

Fetele tinere împletesc cununi din spicele de grâu și din alte șapte plante diferite, precum pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie și neapărat florile de Sânziană. Apoi, tinerele poartă pe cap aceste cununi în dansul denumit Jocul Drăgaicei, reprezentând zeița agrară. Cununile sunt păstrate până în anul următor, agățate la ușa de intrare a casei, la ferestre, la stâlpii porților, la pietrele de hotar și pe crucile mormintelor pentru a apăra oamenii, animalele și recolta de grindină, inundație, furtună. De asemenea, ele pot fi aruncate pe casă sau pe șură și, în funcție dacă rămân sau nu pe acoperiș, anul care va urma va fi bun sau rău, tinerii se vor căsători cu persoana iubită sau nu, recolta va fi bună sau proastă, locuitorii casei vor fi sănătoși sau bolnavi, vor avea noroc sau ghinion.
Fetele obișnuiau să strângă flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă în noaptea dinaintea sărbătorii, pentru a-și visa ursitul. În unele zone, însă, fetele își făceau cununi din aceste flori, pe care le lăsau în noaptea respectivă în grădină. Dacă le găseau dimineața pline de rouă, era semn sigur de măritiș. În zorii zilei, băieții își pun și ei flori de Sânziene la pălării, se adună în cete și bat satele în lung și-n lat.

Florile de Sânziene erau folosite și de gospodari, pentru a afla care le este norocul la animale. În ajunul sărbătorii, agățau cununi la colțul casei dinspre răsărit și, dacă a doua zi găseau păr de la animale sau puf și pene de păsări prinse în coronițe, atunci era semn bun pentru acestea.

Dacă floarea de Sânziană înflorește înainte de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetația plantelor este prea avansată. După ce înflorește Sânziana, se începe cositul.

Ortodocşii sărbătoresc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

În ziua de 24 iunie a fiecărui an bisericesc, Biserica Ortodoxă face pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor şi cu denumirea de Drăgaica sau Sânziene.

Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor drept ziua lor de naştere. Numai Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la această regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea (23 septembrie, 9 decembrie) şi naşterea (8 septembrie, 24 iunie), cât şi alte evenimente din viaţa lor (Bunavestire, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul) scrie crestinortodox.ro.
Ioan Botezătorul a fost adus pe lume la bătrâneţe de Elisabeta. Zămislirea a pregătit minunea naşterii Mântuitorului dintr-o fecioară. Naşterea aceasta a avut loc cu şase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.

Drăgaica, Sânzienele în tradiţia populară

Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiţă silvestră. Sânzienele erau pe vremea lui Dimitrie Cantemir, reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sânzienele sunt femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.

Într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, sânzienele erau reprezentate de traci înlănţuite într-o horă.

Nimeni însă nu le spune pe numele lor cu miez etimologic. Oamenii le zic iele acestor zâne năstruşnice.

Continuare…stiripesurse.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.