CEA MAI BUNĂ MUZICĂ

Aud la radio că urmează „cea mai bună muzică din toate timpurile”. Hait!, îmi zic, n-am voie s-o ratez. Totuși, din toate timpurile? Știe cineva cum îi cântau fecioarele Sumerului lui Ghilgameș? Are cineva idee cum le cântau Bacantele lui Zeus, Dionysos și celorlalți zei în agapele și orgiile pe care le încingeau din când în când în Olimp? Cunoaștem noi cum cânta Pan la naiul pe care-l făcuse din trupul de trestie al unei nimfe sau Orfeu la liră, încântând până și pietrele și încercând să o aducă pe Euridice din infern în lumea celor vii? Știe cineva muzica pe care a dansat Salomeea în fața lui Irod de i-a sucit mințile și l-a dat pierzării pe Ioan Botezatorul? Ori ce cântece le îngânau alunecoasele dive și curtezane ale Romei împăraților, senatorilor și patricienilor dedați plăcerilor lumești în fabuloasele petreceri imperiale? Sau muzica ascultată de Leonardo, Michelangelo, Rafael, care le-a hrănit cu inspirație geniul? A ascultat cineva ce muzici au cântat aezii, trubadurii, menestrelii și toți cei înzestrați cu harul compoziției și darul cântării, cei cu voci de aur și intonații de miere, tenorii și sopranele lumii de-a lungul timpului? Și atunci?… Dacă „din toate timpurile” înseamnă ultimele decenii, atunci e altceva. Dar, într-o astfel de ipoteză, avem o problemă (cum se pare că ar fi zis un lord, politician britanic, în timp ce Londra se dărâma sub bombardamentul furibund al Luftwaffe) cu stima pe care o purtam istoriei și civilizației. Și apoi, „cea mai buna muzică”… Cine decide, cu ce criterii măsurăm? Pentru unii, cea mai bună muzică sunt imnele religioase, pentru alții, Mozart, Beethoven și Bach, pentru unii, valsul și tango-ul, pentru alții, rock-ul, genurile hip-hop și house, pentru unii fado-ul și romanța, pentru alții muzica lăutărească și manelele. În fine, curios și oarecum nerăbdător, ca la un dar neașteptat, am vrut să văd ce vine spre mine, pe unde, „din toate timpurile”. „Happy Nation”, o piesă suedeză de mare complexitate și respirație muzicală, în altă ordine de idei, perfectă ca definiție și pentru nația noastră. Dacă melodia tunată la radio și celelalte lansate în aer sub același generic (era un drum lung) ar fi tot ce a dat mai bun inteligența creativă a omenirii până acum, atunci am avea un serios motiv de îngrijorare. Din fericire, a mai dat și altele. Astfel că, gândind la „toate timpurile”, ar trebui să fim ceva mai prudenți.

PS

La sfârșit, au difuzat pe Milli Vanilli, cu „Girl, You Know It’s True”. Celor care nu știu nimic despre Milli Vanilli, trupă care a scris o filă nouă în istoria muzicii mondiale „din toate timpurile”, le recomandăm să se documenteze.

Sorin IVAN / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.