default-logo

Cazul jurnalistului Deniz Yücel și un prezumtiv deal turco-german

Jurnalistul germano-turc, Deniz Yücel, de la Die Welt, a fost condamnat la doi ani și nouă luni de închisoare, într-un proces controversat, care a avut loc în Turcia. Verdictul a fost pronunțat în luna iulie, în absență, întrucât Yücel locuiește acum în Germania și nu a participat la procesul care s-a întins pe o perioadă de peste doi ani. El a fost condamnat de instanță pentru „instigare la ură” și „propagandă teroristă”, practicată în articolele pe care le-a scris pentru ziarul german, în calitate de corespondent în Turcia.

Yücel, care are cetățenie germană și turcă, a fost acuzat de propagandă pentru Partidul Popular din Kurdistan (PKK), aflat în ilegalitate în Turcia. Guvernul turc l-a acuzat, de asemenea, că ar fi luat legătura cu clericul islamic Fethullah Gülen, pe care Ankara îl suspectează că s-ar aflat în spatele unui puci organizat împotriva lui Erdogan, în 2016. Avocatul ziaristului a declarat că va contesta decizia instanței.

Curtea de justiție turcă a mai spus că va continua două noi anchete penale asupra lui Yücel, pentru presupuse insulte aduse Turciei și președintelui Recep Tayyip Erdogan. Ministrul german de externe, Heiko Maas, a considerat condamnarea ziaristului ca fiind un „un semnal absolut greșit” și care „nu ajută la crearea încrederii în implementarea principiilor statului de drept, în Turcia”.

  • Un deal politic si militar?

Un an de zile a stat jurnalistul Deniz Yücel, în arest preventiv în Turcia. La începutul anului 2018, procuratura turcă a formulat, în sfârșit, punerea sub acuzare pentru sprijinirea terorismului, cerând 18 ani de închisoare. În 16 februarie 2018, Yücel a fost eliberat, iar seara a aterizat la Berlin.

În ziua anterioară, cancelarul Angela Merkel și premierul turc de pe atunci, Binali Yildirim, purtaseră discuții despre vizite oficiale reciproce mai dese, după investirea noului guvern german. În acest context, putem spune că Yücel a avut ceva noroc, pentru că în beciurile turcești se mai aflau 150 de jurnaliști, arestați după puciul eșuat din vara lui 2016 și masivele arestări care au urmat.

După eliberarea sa din arestul din Turcia, Deniz Yücel a aterizat într-o vineri seară, în siguranță, pe aeroportul Berlin-Tegel, unde a fost așteptat de soția sa, Dilek Mayatürk Yücel. O fotogalerie în care este evident cât de desfigurat e jurnalistul de 44 de ani, după arestul prelungit, ca și o declarație înregistrată a acestuia, a fost vizionată de un sfert de milion de ori.

  • Cronologia cazului Yücel

La 14 februarie 2017, Deniz Yücel s-a predat de bună voie poliției din Istanbul, care l-a arestat preventiv laînchisoarea Silivri, din apropierea capitalei turce. Un an de zile a fost încarcerat acolo, o mare parte din timp înregim de izolare. Care sunt acuzațiile, corespondentul renumitei publicațiigermane „Die Welt“ nu a aflat decât vineri, 16 februarie 2018. Iată cronologia faptelor:

În octombrie 2016, Yücel relatează înpresă despre corespondențe „sparte“ de grupa de hackeri „Redhack“, ale ministrului turc al Energiei, Berat Albayrak, care e și ginere al președinteluiturc, Recep Tayyip Erdogan. În aceste corespondențe ar fi vorba de legăturiturcești cu Statul Islamic (IS) și de controlul asupra mass-mediei din Turcia.

În decembrie 2016, ca urmare a articolelor sale din presă, se emite în Turcia mandat de arestare împotriva lui Yücel, pe motivul presupusei apartenențe la o organizație teroristă, uz nepermis de date și propagandă teroristă. Jurnalistul german, care trimiteacorespondențe din Turcia, se prezintă benevol la poliție.

Treisprezece zile mai târziu, el este arestat, însă pentru un alt motiv: intervievarea unui membru marcant al PKK,care ar aduce cu sine „propagandă pentru o organizație teroristă și incitareala violență a populației“. Yucel e închis la Silivri, lângă Istanbul, în regim de izolare. În Germania, arestarea sa provoacă reacții până la cel mai înaltnivel. Angela Merkel califică decizia de arestare,ca fiind „amară și dezamăgitoare“.

În ciuda repetatelor solicitări ale cancelarului german, de eliberare a jurnaliștilor deținuți în Turcia (deoarece Yücel nu e singurul caz), precum și a solicitărilor avocaților lui Yücel laCurtea Europeană a Drepturilor Omului, mai ales în ce privește detenția sa în regim de izolare, lucrurile nu se schimbă. În aprilie 2017, președintele Erdogan refuzăpredarea deținutului în Germania, cu cuvintele „niciodată, cât sunt eu înfuncție“.

Doar în iunie 2017, i se permite ambasadorului german în Turcia să îl viziteze pe deținut. Acesta constată că jurnalistul „este,în oarecare măsură, bine“. Acesta e și momentul în care seimplică Ministerul Justiției german. Ministrul Heiko Maas somează justițiaturcă să redacteze, în sfârșit, acuzarea adusă lui Deniz Yücel.

Acest lucru nu are loc imediat, ci doarîn noiembrie 2017. Turcia e nevoită, după două amânări, să ia poziție față de solicitarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Și o ia, argumentândarestarea și izolarea, prin suspiciunea de propagandă teroristă. În 3 decembrie 2017, Yücel e scos din regimul de izolare și poate socializa cu alți deținuți.

În luna ianuarie 2018, ministrul de externe german face o afirmație cu care stârnește critici și iritare din parteajurnalistului. Sigmar Gabriel spune publicației Spiegel, că Turcia este membru NATO, însă guvernul german nu a aprobat o serie de exporturi de armament înaceastă țară. „Și așa va rămâne, până când nu se rezolva cazul Yücel“, aadăugat el.

Yücel a transmis însă că nu stă la dispoziție, „pentru deal-uri murdare“. „El nu vrea să-și păteze libertatea cu afaceri cu tancuri ale Rheinmetall, sau cu mașinațiile altor frați de arme“, după cum relata, la acel moment,Leipziger Volkszeitung.

La un an de la arestarea sa, Deniz Yücelși-a lansat și cartea,intitulată „De fapt nu suntem aici de plăcere“ (Wir sind ja nicht zumSpaß hier – ed. Nautilus, febr. 2018). Cartea cuprinde impresii ale jurnalistului din închisoare, dar și alte texte: „reportaje, satire și alte texte de uz comun“. Cartea a fost realizată anevoios, prin avocații săi și cu sprijinul colegei sale, Doris Akrap, care și prefațează cartea.

În 16 februarie 2018, Deniz Yücel este eliberat și revine cu avionul în Germania, după un an de detenție în Turcia.Știrea e confirmată de avocatul său și de guvernul de la Berlin.

  • Contextul politic german

Înainte de vizita saîn Germania, ex-premierul turc, Binali Yildirim, declara pentru televiziunea destat germană, ARD, că speră ca Yücel săfie eliberat,în curând. Iar ministrul de externe german de atunci, Sigmar Gabriel, spusese încadrul unei vizite de la Belgrad: „Sunt relativ optimist că vom ajunge curând la o hotărâre judecătorească.” Politicianul SPD aadăugat: „Și sper, bineînțeles, că verdictul va fi pozitiv pentru Deniz Yücel”.

După eliberarea jurnalistului, Gabriel se declara  „infinitușurat” și spunea, într-o conferință de presă: „Sunt foarte mulțumit de această decizie a sistemului judiciar turc. Sunt și mai fericit, pentru Deniz Yücel și pentru familia sa. Aceasta este o zibună, pentru noi toți. Îi mulțumesc în mod expres guvernului turc, pentru sprijinul său în accelerarea procesului.”

Alte mulțumiri au fost adresate de Gabriel, cancelarului Angela Merkel, „că a avut o încredere atât de mare, încât să ne lasesă facem treaba. Trebuie să folosim acum impulsul și să asigurăm eliberareaaltor deținuți. Fostul ministrul de externe german a mai adăugat: „Vă pot asigura: nuexistă nici o înțelegere în această privință.”

Timing-ul și ambițiile Partidului Social Democrat german (SPD), pe funcțiile de conducere dinnoul guvern, care se negociau la acel moment, sugerează însă altceva. Înnegocierile pentru coaliția de guvernare din Germania, care au trenat timp de aproape cinci luni, creștin-democrații Angelei Merkel au trebuit să cedeze importantul minister al finanțelor. Iar după performanța lui Sigmar Gabriel, de a-l aduce în țară pe Yücel, ministerul de externe și postul de vicecancelar auajuns, și ele, în mâna social-democraților.

Ar fi naiv însă, să credem că Gabriel a acționat doar de capul său și al partidului său, fără aprobarea și chiar implicarea lui „Mutti”. După întâlnirea cancelarului german cu omologul sau turc, Angela Merkel a declarat că l-a atenționat pe Yildirim, că „acest caz are o deosebită urgență pentru noi“.

Cazul a fost, în timpul din urmă, celmai vizibil punct de conflict în relațiile germano-turce. Yücel a stat un an înînchisoare fără acuzare, iar lucrurile stagnau de tot. Dar acesta nu e unicul caz.În octombrie 2017, un tribunal turc a ordonat eliberarea activistului german pentru drepturile omului, Peter Steudtner, neimpunându-i interdicție de ieșire din țară. El areușit să se întoarcă în Germania, deși procesul continua împotriva lui. Eliberarea lui Steudtner, ca și cea a unei translatoare, pe nume Mesale Tolu, au dus la o ușoară relaxare a relației germano-turce.

  • Contextul politic turco-german

În vara anului 2017, scriam despre pretențiile lui Erdogan de a face propagandă electorală pe teritoriul Germaniei, sporind tensiunile turco-germane. Ulterior, situația s-a tensionat și mai mult, deoarece „Berlinul i-a refuzat lui Erdogan cererea de a vorbi public conaționalilor săi, în contextul summit-ului G20, de la Hamburg“. Și a culminat cu „Scrisoarea epocală a ministrului de externe, Sigmar Gabriel, către cetățenii turci din Germania, în care anunța schimbarea politicii guvernului german, față de politica Turciei“. Ambele articole cu aceste titluri au apărut pe Hotnews.ro.

Un an mai târziu, profitând probabil de impasul guvernamental german, ministrul de externe turc a declarat răspicat că își imaginează, din nou, ieșirea la rampă a unor politicieni turci, în fața conaționalilor lor din Germania. „Ne dorim întotdeauna aceste întâlniri cu oamenii din Turcia, acestea nefiind situații care să deranjeze Germania“, a spus Yildirim.

În 2017, înainte de referendumul privitor la schimbarea Constituției din Turcia, unii politicieni turci și președintele Erdogan au vrut să facă propagandăla conaționalii lor din Germania. Acest lucru a stârnit scandal în rândul populației și rezistența autorităților germane, care au fost acuzate, în Turcia, de „metode naziste“.

Ulterior, Ministerul de Externe german a comunicat tuturor ambasadelor străine din Germania, că se interzic campaniile electorale ale politicienilor străini pe teritoriul Germaniei, înainte cu trei luni de alegerile din țările lor.

  • Contextul militar

Guvernul turc spera într-o cooperaremai strânsă, în domeniul armamentului, cu Germania. Yildirim a spus că doreșteparticiparea Germaniei la construcția planificată a bazinului turcesc principal de luptă, „Altay”. O astfel de cooperare ar aduce beneficii ambelor părți. El credea că principalul beneficiar ar fi Germania, „deoarece mașinile vin din Germania, în Turcia vor fi realizate doar componentele simple.”

Fostul ministru Yildirim a apărat, de asemenea, desfășurarea tancurilor de luptă germane, „Leopard 2”, din Siria. Implicarea acestor tancuri în ofensiva turcă împotriva miliției kurde, YPG, a fost „de la sineînțeleasă“, a spus el, criticând refuzul guvernului federal de a permite upgradarea tancurilor cu blindaj contra minelor și spunând că, în fond, acest lucru poate fi realizat și în Turcia, cu resurse locale.

Guvernul turc intenționa săconstruiască circa 1.000 de tancuri de lupta de tip „Altay”, în valoare de aproximativ șapte miliarde de euro. Pentru prima tranșă, de 100-200 de tancuri, intra la oferta de licitație și producătorul turc de camioane și autobuze, BMC, cu care grupul Rheinmetall, din Düsseldorf, a fondat societatea mixtă RBSS, în anul 2016. Sediul central al companiei este Ankara. Rheinmetall deține o minoritate de 40%. Decizia privind comanda de execuție a tancurilor urma să fie luată la începutulanului 2018, chiar când ziaristul Yücel a fost eliberat.

Fără aprobarea guvernului federal, nuera însă posibilă participarea unei companii germane, la construirea blindatelor din Turcia. În 2017, din cauza tensiunilor cu Ankara, guvernul federal a redus permisele de export la cel mai scăzut nivel. Mai mult chiar,aprobările de export au fost practic înghețate, după începerea ofensiveiturcești împotriva militarilor kurzi, YPG, din Siria, invazie despre despre care am relatat în ianuarie 2018, în articolul „Atac militar terestru al Turciei în regiunea sirianăAfrin controlată de kurzi, unde se află 800.000 de civili și sunt staționațisoldați ruși”, pentru Hotnews.ro.

Primul ministru turc a justificatoperațiunea împotriva YPG-ului, cu „atacuri zilnice de rachete din parteasiriană, asupra Turciei”. El credea că acest embargou e în neregulă, „pentrucă suntem membri NATO, Germania este un membru NATO”. „Iar în regiuneanoastră, noi protejăm granițele NATO”, a mai spus el. Yildirim considera căfolosirea tancurilor „Leopard” împotriva milițiilor kurde nu are nicio chichițădin punct de vedere legal. „Le-am cumpărat pentru zile ca acestea, când suntematacați. Când, altcândva, să le folosim?

Armata germană a livrat Turciei, ca partener NATO, între anii 2006-2011, 354 de tancuri „Leopard 2”, fărăcondiționări ale punerii acestora în acțiune, însă cu interdicție de a le vindesau dona unor terți. Astfel, guvernul german nu are posibilități legale de arestricționa folosirea tancurilor grele de luptă, de producție germană.

·         Yücel vrea despăgubiri

Pentru detenția sa, Yücel solicitase inițial despăgubiri în valoare de 2,9 milioane de lire turcești (aproximativ 400.000 de euro) de la Republica Turcă, printr-o acțiune în instanță, de drept civil. Yücel este primul jurnalist care a intentat un proces în Turcia, pentru detenție. La 25 septembrie 2018, un tribunal din Istanbul a respins procesul, pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile pentru un astfel de proces.

Din informațiile apărute în presa anului trecut, neconstituționalitatea arestului lui Yücel  ar duce la despăgubiri doar în valoare de 25.000 de lire turcești (aproximativ 3.800 de euro). În plus față de despăgubiri, ziaristul solicită compensații pentru pierderea veniturilor sale, vreme de un an, precum și cheltuieli legate de angajarea unui avocat, reținerea sa fiind considerată ilegală. Acest proces este încă în curs.

                                                                                                       Dani Rockhoff

 

 

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.