Ioan Cărmăzan este cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus constribuţii importante la cultura şi arta românească, la afirmarea oraşului Bocșa şi judeţului Caraș-Severin în circuitul naţional şi universal de valori.
Scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, profesor universitar, doctor în cinematografie și media, Ioan Cărmăzan s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli bocşeni.
De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia la Bocşa (Caraş-Severin), spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal, deoarece aici creşte, aici învaţă, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră. Bocşa este locul în care a copilărit, şi-a făcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajului şi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cărţi şi filme.
Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Timişoara (1971), după ce a absolvit şi regia de film la I.A.T.C. Bucureşti (1978), s-a afirmat în cea de-a şaptea artă cu o serie de succese, între care filmele „Ţapinarii” (1982), „Lişca” (1983),, „Sania albastră” (1987), „Casa din vis” (1993), „Lotus” (2004), „Raport despre starea naţiunii” (2004), „Cu inima îndoită” (2006), „Dragoste de mamă” (2006), „Margo” (2006), „O secundă de viaţă” (2009), „Oul de cuc” (2010), „Conserva” (2015), „Nu există stele verzi” (2015), „Întoarcerea magilor” (2016); „Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2002), „Orient Expres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu), „Brâncuşi – din eternitate” (2014) – sunt titlurile filmelor cărora le-a fost regizor şi unora scenarist. A realizat şi filme documentare, între care unul despre Bocşa, dar şi scurtmetraje, din care, din nou, unul este realizat chiar la Bocşa, judeţul Caraş-Severin („Negustorul de amintiri” – 2009) : „Locul influenţează, lasă amprente asupra celor care stau într-o anumită zonă”, spune profesorul şi prozatorul Titus Suciu. „Încă student fiind la regie, Nuţu Cărmăzan vine în Bocşa să facă filmul de absolvire. Apoi, este primul cineast care a făcut un film Tata Oancea; de asemenea, îl aduce pe Nicu Covaci, şeful formaţiei Phoneix, pe dealurile din Bocşa unde face filmări, iar primul film de lung metraj – „Ţapinarii” – îşi are originea tot la Bocşa. Primele imagini sunt inspirate din Măgura unde tatăl lui Nuţu Cărmăzan fusese profesor.”
„Cărmăzan este un fel de Bulgakov al României. Filmele lui sunt profund subversive, nu pentru că atacă comunismul, ci pentru că-l ignoră.” („Cineast Magazine”, New York).
În acelaşi timp s-a impus în literatură prin câteva cărţi, două dintre ele fiind inspirate chiar de oraşul şi zona Bocşei: „Povestiri din Bocşa” şi „Mica ţiganiadă”.
„Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă şi mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedeşte profunzimile textului şi îmi dovedeşte cât de modern este Ioan Cărmăzan” (prof. dr. Călin Chincea)
Ioan Cărmăzan este, cum spunea şi Fănuş Neagu, „un răzvrătit şi aşa trebuie să rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet.””Un scriitor care vine cu un spaţiu şi îl propulsează în marea literatură”, afirmă Gheorghe Jurma.
Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversaţi regizori români, este scenarist, este scriitor, este publicist, este profesor universitar, este membru fondator şi preşedintele UARF (Uninunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România); din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2008 este doctor în cinematografie şi media.
Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (2007); membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei (2010); începând cu anul 1999 desfăşoară o intensă activitate didactică universitară: Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion”, Academia de Arte „Luceafărul”, Universitatea de Arte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice a Universităţii de Vest Timişoara, Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
Moderator şi realizator de emisiuni TVR („De la A la… infinit”, „Academicienii”).
A pus în scenă spectacole de teatru (Pescăruşul – Cehov (2009), Romeo şi Julieta – Shakespeare (2008), Sub zodia Mariei (2013); a realizat fime documentare pentru marele ecran sau televiziunile din România, dar şi pentru BBC, CNN şi Channel 15.
A publicat următoarele volume: „Povestiri din Bocşa”. Timişoara, Facla, 1983 şi ed. a II.a Reşiţa, TIM, 2010; „Mica ţiganiadă”, Reşiţa: Timpul, 1998; „Cine-roman”, Iaşi: Junimea, 2002; „Roşu, galben şi albastru”, Iaşi: Junimea, 2003; „Baladă pentru tatăl meu” (Balade à mon pére). Belgia, 2003; „Elogiul intuiţiei”, Bucureşti: Fundaţia PRO, 2008, „Filmul, nepot al Renaşterii”, Bucureşti: Editura Universitară, 2011; „Zece povestiri”; Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2012; „Oameni din Cocioc”, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2013; „Ceaţa albastră”, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2015. A inițiat ”Clubul de la Timișoara” și, împreună cu scriitorii timișoreni a realizat trei volume: Despre iubire, ediție îngrijită de Nina Ceranu (volum apărut la editura Ecou Transilvan din Cluj în 2016), Dosarul Brâncoveanu. Între real și imaginar, ediție îngrijită de Doina Moț (volum apărut la editura Eubeea din Timișoara, 2017) și Utopia – Despre iubire și prostie (volum apărut la Timișoara la Editura Eubeea, 2018).
A tradus din limba sârbă romanul „Criptă pentru Boris Davidovici” de Danilo Kiss (2007) şi din limba franceză „Viaţa şi opera lui Philippe Ignace Semmelweis” de Louis-Ferdinand Céline (2009).
Ioan Cărmăzan este deţinătorul a unor Titluri şi distincţii şi a numeroase premii: Marele Premiu la Festivalul de la New York – filmul Ţapinarii; „Tigrul de Aur” la Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam – filmul În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură; Marele Premiu la Festivalul de film de la Teheran – filmul În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură; Diploma de onoare la Festivalul de la Montpellier – filmul Casa din vis; Premiul II la Festivalul Tinerilor regizori de la Tokio – filmul Lişca; Premiul special al juriului la Festivalul Filmului de la Costineşti – filmul Casa din vis; Premiul UCIN pentru cea mai bună interpretare, Gheorghe Dinică în rolul Căpălău – filmul Casa din vis; Premiul UCIN pentru debut Ecaterina Nazare, rol principal în filmul Lişca.
Ioan Cărmăzan este Cetăţean de Onoare al oraşului Bocşa (2008) şi al comunei Satchinez (2014), iar din 2015 este și Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin.
Despre filmele regizorului Ioan Cărmăzan scriitorul Ioan Pavel Azap se încumetă şi realizează o carte: „Oamenii de pământ ai lui Ioan Cărmăzan”. Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2014, iar despre scriitura lui Ioan Cărmăzan se exprimă în revistele literare importanți critici și istorici literari precum Cornel Ungureanu sau Grid Modorcea. De asemenea, la aniversarea celor 70 de ani, Vasile Bogdan realizează un fabulos volum intitulat Descifrând codul Cărmăzan cu participarea „Clubului de la Timișoara”, ediție îngrijită de Nina Ceranu și apărută la editura Eubeea din Timișoara în 2018.
Despre pasiunile maestrului Cărmăzan este suficient să amintim columbofilia, cunoscut fiind faptul că maestrul este un împătimit columbofil iscând butada „cel mai mare columbofil între regizori şi cel mai mare regizor între columbofili”.
Prin activitatea sa, Ioan Cărmăzan se alătură marilor oameni de cultură ai Caraş-Severinului . „Plin de har, inteligenţa sa, spiritul său profund, deschiderea către lume, clarviziunea sa, puterea de muncă sunt atributele unui om care s-a devotat unui ideal nobil, care s-a ridicat treptat spre înţelegerea şi împlinirea lui”(Felicia Voinea, profesor din Bocşa).
Și pentru că Ioan Cărmăzan se află la ceas aniversar, pentru final aș răsfoi paginile revistei „Vasiova” și m-aș opri la poezia lui Tata Oancea, scrisă în 1944 „la ziua numelui harnicului și talentatului director școlar din Satchinez orininar din Vasiova Ion Cărmăzan” (tatăl sărbătoritului de azi) – Versuri ocazionale – și aș încheia precum Tata Oancea: „De-aceea azi, mulți camarazi, / Rugăm pe Dumnezeu să-ți dea:/O sută d’ani/Un car de bani/Și spor, izbândă-n calea ta/ Să instruiești/ Pân’ ce trăiești/Școlari, feciori, oameni adulți/ Vasiovean Ioan Cărmăzan/Ziua de astăzi, la mulți ani!”
Gabriela Şerban