default-logo

ZIUA MONDIALĂ A EDUCAȚIEI… IN HONOREM…

5 octombrie. Ziua Mondială a Educației…

O zi ce nu trebuie să treacă neobservată; o zi în care, măcar pentru o clipă, fiecare din noi trebuie să zâmbească cu recunoștință în fața amintirii dascălului, cel care i-a pus stiloul în mână, ajutându-l să înscrie pe coala albă a vieții, prima literă și prima cifră. Iar tainele s-au dezvăluit pentru fiecare dintre noi, rând pe rând, poezie după poezie, basm după basm, ecuație după ecuație, devenind parte din personalitatea umană. Omul este menit să învețe. Iar dascălul, la rândul său, are rolul de a conștientiza și aplica gândurile celuicare a fost un simbol al dreptății și libertății în lupta împotriva rasismului, a sărăciei şi a inegalităţii: Nelson Mandela, care spunea „Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea”.

5 octombrie. Ziua Mondială a Educației…

Ziua Mondială a Educației… O Zi iluminând fețe de copii…O zi întristând zâmbete de copii… Fața Doamnei sau a Domnului Învățător sau Profesor este ascunsă… Este mascată. Este înfășurată astăzi, într-o manta epidemic-pandemic mondială ce sparge tipare și adună frica… O frică pe care o resimțim în mădulare de voci, chiar când ar trebui să iluminăm minți și frunți… Am intrat in Vacanța Mare, dar Catalogul vremii ne cheamă.

Ziua mondială a educaţiei este sărbătorită în fiecare an la 5 octombrie, începând cu anul 1994, fiind desemnată de UNESCO şi marchează semnarea, în 1966, a „Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) privind statutul profesorilor”.

 Iar de ziua Mondială a Educației… pe mal de ape ce înconjoară urbea Aradului, am purtat un dialog radiofonic cu un adevărat Dascăl de Limba și Literatura română, d-na profesor Delia Chevereșan, un om al școlii pecicane din județul arădean. Iar soarta l-a dus departe de Bodrogu Vechi, înghițit de ape, pe un alt dascăl model, d-nul profesor Gheorghe Rancu, care, din drag de despărțire, și-a luat cognomen „Bodrog”.

Am luat cască și mască, și am depănat prin slove sacre, amintiri despre satul înghițit de ape Hodoș Bodrog din care doar tăblițe indicatoare și pietricele au mai rămas din case luate de ape… sau școala… sau…biserica. Și totuși… dascălii mei de la Bodrogu Vechi, Delia Chevereșan și Gheorghe Rancu Bodrog m-au consfințit cu rangul de Fiu al Satului…așa… să nu ne pierdem in coji de nuci!!!

Este o onoare cât o obligație să le fiu sătean de cinci ani!

In Honorem! Azi le spun!

Și cum să nu le spun pentru că acolo de cinci ani, au inițiat Întâlnirea Fiilor satului.

Acolo unde amândoi au scris în lacrimi Monografia satului Hodoș Bodrog.

Acolo unde, credem unic în țară, se desfășoară pe viu „Festivalul tăițeilor”… ce au un cântec al lor…„Dichita..Dichita…” spune refrenul…

Mures..Mures… apă lină… cin’ te trece… se înclină…

Acum te trec credincioșii cu compul (bacul) să ajungă la Mănăstire.

Bodrogu Vechi este satul dintre două mănăstiri, Bodrog și Sfânta Cuvioasa Parascheva. Este satul dintre ape care își strigă fiii. De Banat. Doamna profesor Delia Chevereșan își strigă fiii prin „Roata ai mei”, o cărticică de rețete culinare românești, iar domnul profesor Gheorghe Rancu Bodrog, prin Muzeul Almăjul, acolo la munte. La Șopotu Vechi, unde cascade de lacrimi îi inunda doruri!

Azi este Ziua Educației!

Dar…dincolo de masca de unde pâlpâie zâmbetul, doamna profesor Delia Chevereșan își aduce aminte de primii ani de dăscălie de la Reșița cu didascalii de începător! Ca jucător la Semenicul…

Azi este Ziua Educației! La Bodrogu Vechi, Arad, doi dascăli au scris Pagini…

De Învățăminte!

Delia Cheveresan și Gheorghe Rancu Bodrog!

In Honorem!

Florica R.CÂNDEA / UZPR ARAD

Foto colaj Ioana NISTOR

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.