O ZI MEMORABILĂ – Reîntâlnire cu ilustrul savant de origine română DENIS BUICAN

Am așteptat cu deosebit interes și emoție reîntâlnirea cu Profesorul Denis Buican, renumitul autor alunei noi teorii evoluționiste, „Teoria sinergică a selecției multipolare” și al unei noi teorii a cunoașterii, „Biognoseologia”, revenit în România pentru a onora promisiunea făcută cu ocazia vizitei sale anterioare la București. Emoționanta revedere are loc în ziua de 5 octombrie 2020, în spațiul generos al Muzeului Literaturii Române, prezenți fiind, în actualele nefericite condiții generate de pandemie, oameni de cultură, cercetători, profesori universitari, care au avut ocazia să cunoască opiniile sale cu privire la problemele curente care frământă lumea.
Remarc, de la bun început, că distinsul invitat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România s-a acomodat mai bine cu restricțiile actuale, fiind parcă mai dezinvolt în expunere și mai generos în oferirea de argumente pertinente în dialogurile ad-hoc inițiate cu unii participanți la reuniune, care i-au solicitat explicații suplimentare la întrebările formulate.
Întâlnirea a fost prefațată de Președintele UZPR, Domnul Doru Dinu Glăvan, care invită pe cei prezenți să formuleze întrebări celebrului universitar octogenar, potrivit dorinței exprimate de către acesta.
Reuniunea continuă cu un succint expozeu al scriitorului și jurnalistului Miron Manega, care insistă asupra acelor date biografice și contribuții științifice ale Domnului Denis Buican care îl fac cunoscut în întreaga lume academică și științifică.
Profesorul Denis Buican își începe expunerea prezentând propriile aprecieri cu privire la elita intelectuală românească, pe mulți dintre exponenții săi valoroși cunoscându-i personal. Constată că la formarea elitei intelectuale românești a contribuit inclusiv învățământul din România, cotat ca fiind de nivel înalt, îndeosebi în perioada interbelică.  Se referă, în continuare, la unele aspecte de natură teoretică constatând că “Evoluția biologică, culturală, științifică, politică, economică are la bază evoluția biologică a omenirii, însă este greșit a se afirma că la baza evoluției biologice a stat principiul selecției, astfel încât exemplarele cele mai capabile să se adapteze noilor condiții, adică au supraviețuit și au evoluat. Această tară esențială a Darwinismului a făcut să apară o răsturnare a scării de valori, încât uneori în vârful ierarhiei sociale au ajuns să se posteze persoane netrebnice.
Specia umană are această îngrozitoare calitate: datorită caracterului său adaptativ, creierul este superior celorlalte specii, dar nu își stăpânește creierul reptilian din care provine. Omul moștenește trei feluri de rațiuni, una este a creierului reptilian, alta este specifică celorlalte mamifere și a treia provine din neocortex, care dacă va fi dezvoltat, cum se vrea de către unii, va transforma omul într-un robot cibernetic.
Un aspect al civilizației actuale – relevă în continuare vorbitorul –  este faptul că nu omul simplu este periculos ci cei care folosesc descoperirile savanților în scopuri distructive. Din nefericire savanții nu pot decide cum anume să fie folosite invențiile lor, aceasta făcând-o discreționar politicienii.“
Inițial a crezut că prin selecția multipolară specia umană are doar de câștigat, putându-se trata boli incurabile, dar părerea inițială s-a schimbat între timp, fiindcă vor fi probabil greșeli voluntare și involuntare, care vor avea efecte mult mai grave.
Aceasta este problema oricărei cercetări științifice, faptul că nu savanții decid cum să fie folosite cercetările lor. Aceasta o decid politicienii și oligarhii care doresc să câștige.
Revenind la selecția multipolară a valorilor, Denis Buican spune că nici în mediul universitar, nici în cel politic nu sunt aleși cei mai buni. De asemenea, spune că folosirea selecției multipolare are riscurile sale, de exemplu, poți gândi că înlocuirea unui organ al omului, în urma unui accident, printr-un mecanism artificial este benefică, dar a acționa pentru realizarea omului cibernetic poate duce la dispariția speciei umane și apoi a întregii biosfere.
O interesantă manieră de interpretare a dictaturii comuniste precum și a demagogiei capitaliste face ca audiența expunerii sale să atingă cote sporite de interes. Face cunoscut că „în momentul în care a început să critice demagogia și abuzurile franceze a început să fie denigrat”. Mai spune că lumea a cunoscut mai multe tipuri de dictaturi: comunistă și fascistă, care sunt dictaturi piramidale, dictaturi militare și demagogii oligarhice și plutocratice (orientale sau occidentale), care ascund de fapt dictaturi sectoriale, cum ar fi de exemplu, prefectura de poliție din Paris, care este stat în stat, fiind o putere ocultă, nealeasă și prin urmare incontrolabilă. Deplânge faptul că la Paris s-a desființat catedra de istorie a biologiei, fără de care nu se poate face istoria științelor biologice.
Răul, susține Denis Buican, este universal, și dă ca exemplu pe Eminescu care vorbea despre pericolele care planează asupra „bietului român…” Și fiindcă este menționat numele inegalabilului Eminescu, jurnalistul și scriitorul Miron Manega reacționează prompt, solicitându-i profesorului Buican să releve  „cum se poate face o selecție a valorilor în cultură?”
Răspunsul este la fel de prompt: “Mă ridic împotriva  afirmației „homo sapiens”, fiindcă ar trebui să i se spună speciei umane ori „homo homo” ori „sapiens sapiens”. Evoluția este neliniară. Din acest punct de vedere nu sunt nici ateu nici credincios. Sunt agnostic fiindcă „știu că nu știu nimic”, fiindcă nu știu nimic despre mine însumi. Lumea este ca un aisberg, în care o parte infimă este deasupra oceanului și restul dedesubt.   Eu nu mi-am permis sa vorbesc despre domenii pe care nu le cunosc, despre filosofie,în special, deși am terminat în țară și o facultate de filosofie, cu media 10.Dar ca inginer agronom știu și ceva chimie, fizică, matematică. Deși am 86 de ani nu mă tem de moarte, nu merg cu botniță pe față.”
Mulțumește celor prezenți pentru atenția care i-au acordat-o și îi invită să formuleze întrebări.
Profesorul Florin Colceag dialoghează de fapt cu domnul Denis Buican. Reținem din cele spuse de către acesta “că umanitatea a ajuns la un grad de metamorfoză, care poate produce schimbarea. Deocamdată, este în stadiul larvar. Deși este consumatoare de mediu, omenirea încă mai gândește dihotomic pe logică bivalentă. Dezvoltarea umanității se va face dacă va începe să gândească  logic: trivalent, tetravalent, polivalent, multivalent. Eu am dezvoltat teoria fractalilor care funcționează de la trivalent până la septavalent, făcând cu acestea modelări matematice, care pot arăta cu acuratețe cum se dezvoltă și se va dezvolta în continuare umanitatea. În clipa actuală avem trei nivele: de la supradotați la genii, de la inteligența mediu superioară la supradotare, și de la inteligența mediu inferioară către mediu superioară. Practic avem trei straturi umane. La aceste trei nivele de dezvoltare a inteligenței avem comportamente total diferite, care funcționează în același timp. Aveți dreptate în ceea ce privește formele de tiranie, dar eu vă propun o altă paradigmă, la care țin foarte mult: rețeaua profesioniștilor, care colaborează și pot prelua și duce mai departe ideile bune. Dacă vă interesează, rămânem în contact.”
Domnul Profesor Denis Buican răspunde: „M-ar interesa, dar

problema este că ei pot fi utilizați de către guverne și de cei care conduc. Un exemplu este acela al specialiștilor în coronavirus, care se contrazic întrei ei, deci a te lua după profesioniști poți greși. Desigur, și între genii pot exista discuții sau controverse, cum a fost aceea dintre N. Bohr și Einstein, respectiv dintre nedeterminismul Școlii de la Copenhaga și determinismul teoriei relativității, enunțate de fizician în celebra frază: Dumnezeu nu se joacă cu zaruri!
Geo Călugăru, membru al UZPR și al Uniunii Scriitorilor, mulțumește distinsului oaspete pentru cartea care i-a fost dăruită, cu autograf în anul 2008 și roagă să se aducă lămuriri cu privire la raportul dintre selecția multipolară și patrimoniul ereditar.
„Într-un mediu ideal  – i se răspunde concis – genomul ar putea fi bine reprezentat, însă în realitate, acest mediu nu există niciodată [….]. Mediul ostil poate distruge chiar 50% din patrimoniul genetic”.
“Ascultându-l pe savantul Denis Buican – spune jurnalistul și scriitorul Corneliu Vlad, învăluind cu privirea auditoriul  – am avut impresia că îi aud pe profesorii mei de la facultate, George Călinescu sau Tudor Vianu, de aceea pun următorea întrebare mai degrabă poetului Denis Buican dar și savantului: în ce măsură participă și poezia la efortul de cunoaștere al omului? La propria cunoaștere sau la cunoașterea realității ? Sau participă și poezia la așa ceva?”
Denis Buican răspunde: „Desigur, Poezia, ca și celelalte arte, contribuie la cunoașterea umană, la cunoașterea proprie și la cunoașterea altora. În acest sens, domnia sa îl evocă pe Eminescu, din care citează câteva versuri: ”Joacă unu și pe patru…”. De asemenea, amintește celebra imagine transmisă de filosofia platoniciană,  a omului și a umbrei din peșteră, demonstrând că cunoașterea este de fapt doar relativă sau cum spunea Eminescu „umbre pe pânza vremii”. Scriind poezie te analizezi pe tine însuți, te cunoști mai bine”.
Dacă prin poezie nu te dăruiești pe tine însuți, aceasta este doar „o încâlceală de cuvinte”, o retorică ce nu are nimic de a face cu poezia. Am văzut că poezia devine atât la București, Paris sau în alte părți „o moară de palavre sau un deșert de idei”. Poezia este o adâncire de sentimente. De aceea Eminescu este intraductibil. Nu cred că știința noastră poate să cunoască adevărul absolut, de aceea eu sunt un agnostic, fiindcă incognoscibilul este mai mare decât cognoscibilul, a mai spus savantul român.
După evocarea profesorului Ion Haineș privind opera poetică a savantului și recitarea câtorva din poeziile sale, publicate în revista Certitudinea, acesta stăruie asupra câtorva repere ale biografiei acestuia.
Denis Buican a mulțumit pentru observațiile și aprecierile făcute la

adresa operei sale poetice și științifice referindu-se în continuare la unele repere autobiografice: “După anul 1989, când am venit în România, mulți considerau că sunt mult prea critic, atunci când vorbeam despre Occident, acum mi se reproșează că sunt prea puțin critic vorbind despre Occident. Dar eu am rămas critic fiindcă Democrație nu există nicăieri. Am dat interviuri prin jurnale și mi s-au reproșat diverse lucruri.”
Aplauzele prelungite răsplătesc răspunsul său colorat și plin de miez, care denotă aceeași vervă și spontaneitate și în dialogurile cu scriitorul Lucian Ciuchiță, stabilit în Franța și artistului Sergiu Cioiu.
A fost un nou privilegiu de a-l avea iarăși ca invitat de onoare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pe savantul Denis Buican, rămânând cu toții mai bogați în cunoștințe după ce i-am audiat extraordinara expunere și am savurat răspunsurile la întrebările formulate de unii participanți la întâlnire.

Tanța Tănăsescu / UZPR

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.