Revista se deschide cu un excelent eseu al Pr. Prof. Dr. Theodor Damian despre Nașterea Domnului, răspunsul divin la căutarea în întuneric. Eseul are un motto din poezia lui Lucian Blaga Ioan se sfâșie în pustie.
Consecința păcatului originar a fost alungarea omului de la fața lui Dumnezeu, căderea din rai sau căderea din timp, spune profesorul Theodor Damian. ” Căzut din comunicarea divină, omul a început o existență în întuneric, în ignoranță și în confuzie”. El și-a pierdut cărarea, și atunci îl căutăm pe Dumnezeu prin stihiile nopții. Am pierdut drumul, dar nu l-am pierdut pe Dumnezeu. Dumnezeu rămâne pentru om un reper, un punct de sprijin. Proorocii, descoperind oamenilor voia lui Dumnezeu, afirmau că nu vorbesc în numele lor personal, ci că sunt trimișii Domnului. Umblarea omului în întuneric înseamnă rătăcire. Când Dumnezeu a considerat că este momentul potrivit, l-a trimis pe fiul său în lume, să ne mântuiască. Nașterea Domnului a însemnat risipirea întunericului,, Iisus fiind lumina lumii. Risipirea întunericului înseamnă risipirea ignoranței, prin El oamenii pot vedea Calea cea adevărată. Iisus Hristos este steaua ce a călăuzit magii până la peștera din Betleem, care a devenit soare strălucitor, încălzind lumea. Iisus a venit în lume să fie călăuză celor ce îl caută Nașterea Domnului este începutul mântuirii noastre, este începutul cunoașterii de Dumnezeu.
Noi întâmpinăm Nașterea Domnului cu dor și emoție, pentru că prin El ne mântuim și prin El ” raiul cel închis iar ni s-a deschis”.
Dr. Dan Anghelescu – Meditații despre Cultură și neliniștitoarele ei ființări. Autorul face o constatare destul de tristă: după trei decenii de post-comunism, fenomenul cultură aproape a dispărut din sfera noastră de preocupări. El vorbește despre ” o zodie a mizeriei spirituale”, a puținătății și indigenței”. Ideea de valoare a dispărut. Științele umaniste sunt expulzate din sfera educațională. Înflorirea analfabetismului a atins un ritm devastator, dar asta nu îngrijorează pe nimeni. Se reia ideea „omului nou”, „fără cultură, fără memorie, fără istorie, fără gânduri și fără Dumnezeu”. Cultura înseamnă comunicare, iar comunicarea înseamnă limbaj, dar civilizația a devenit o civilizație a imaginii, ceea ce provoacă o plafonare intelectuală și o dominantă a subculturii, prin industria televiziunilor, prin care e prostit poporul.
Prof. univ. dr. Anca Sârghie prezintă date importante despre poetul și dramaturgul Radu Stanca, cu ocazia centenarului nașterii acestuia. ( 5 martie 1920). Autoarea trece în revistă opera poetică și dramaturgică a acestuia ,creator, alături de alte nume de prestigiu, al celebrului Cerc literar de la Sibiu.
Prof. dr. Constantin Miu publică un interesant studiu – Beția olfactivă -narcoza albă în poezia simbolistă românească, cu exemplificări nuanțate din poezia lui Al. Macedonski, Ion Pillat, D. Anghel, Ion Minulescu, Al T. Stamatiad, Alice Călugăru, Alfred Moșoiu.
Tudor Nedelcea face o analiză profundă a vieții și activității teologului și scriitorului Valeriu Bartolomeu Anania, poet, dramaturg, memorialist și traducător. Omul a trăit sub vremuri și a avut de suferit opresiunea unui regim totalitar, care l-a condamnat la 20 de ani la muncă silnică (în 1958), eliberat în 1964, printr-un decret general de grațiere. Autorul evidențiază, printre altele, contribuția acestuia la cunoașterea operei lui Eminescu.
Dan Toma Dulciu (Austria) prezintă știri inedite despre prezența lui Eminescu în ziare din SUA, secolul XIX (1879).
Theodor Damian salută cu bucurie apariția unui volum de Christian W. Schenk – Scrisori1991-2002. Aceste scrisori reflectă interesante aspecte ale implicării sale totale în viața literară a României între anii 1901-2002.
Alte eseuri interesante publică Mihaela Albu, Lina Codreanu, Ioan N. Roșca, Ioana Vasilescu, Marian Nencescu, Valeriu Coșereanu, Iulian Cătălin, Geo Vasile, William Flaviu Ritziu.
Revista publică multă poezie (N.D. Fruntelată, Marcel Miron, Roxana Pavnotescu, Cristina Onofre, Ion Iancu Lefter. Christian W. Schenk), proză (Florentin Popescu, Andrei Zanca, Corneliu Zeană, Corina Vlad Diaconescu, Olguța Lucașu Trifan). recenzii, aforisme, aniversări, comemorări, reportaj.
În concluzie, o revistă cu un material bogat și divers cu colaboratori de prestigiu, și cu o formă grafică elegantă, de o înaltă ținută intelectuală
Acum, la cei 25 de ani de la apariție, urăm realizatorilor ei , Director Theodor Damian și colaboratorilor săi, noi realizări publicistice, care să ne lumineze mintea și sufletul.
ION HAINEȘ / UZPR