Excelența Sa Ambasadorul Vaticanului în România (2007-2015), Monseñor Francisco Javier Lozano, Nunțiu Apostolic, în dialog cu jurnalista Elena Chiriță
Elena Chiriță: În afară de vocația preoțească, Excelența Voastră are și o vocație diplomatică..Nigeria a fost prima experiență, prima escală, dar care a fost ultima escală diplomatică?
Francisco Javier Lozano:În data de 26 februarie 2008, la ora 16:00, mi-am prezentat scrisorile de acreditare Președintelui Republicii, Traian Băsescu. A fost o ceremonie simplă în cadrul superb din salonul mare al Palatului Cotroceni. Protocolul românesc nu prevede discursuri, ci numai o conversație privată de aproximativ 10 sau 15 minute. În calitate de Decan al Corpului Diplomatic, am fost tratat cu toată deferența, lucru pe care l-am experimentat în cei 8 ani de mandat în țara balcanică.
Elena Chiriță:Din câte îmi amintesc, în timpul mandatului dvs diplomatic în România, în anul 2010 s-au împlinit 90 de ani de relații diplomatice între țara mea și Sfântul Scaun.
Javier Francisco Lozano:În urmă cu 10 ani, am avut ocazia să particip la o reuniune solemnă a Ministerului Afacerilor Externe de la București, pentru a comemora 90 de ani de relații diplomatice între România și Sfântul Scaun. Ministrul Teodor Baconschi, fost ambasador al României la Sfântul Scaun, a convocat Corpul Diplomatic în dimineața zilei de 7 decembrie, invitând, de asemenea, numeroși reprezentanți de seamă din societatea civilă, mediul ecleziastic și cultural.În discursul meu, am vrut să menționez pe scurt persoanele care au fost protagoniste ale celor 90 de ani de istorie diplomatică: Cu această ocazie, am spus:“doresc să-mi amintesc de nunții și ambasadorii care ne-au precedat în acești 90 de ani și care au desfășurat misiuni diplomatice în București și la Roma”. În cadrul acelei memorabile întâlniri la Ministerul Afacerilor Externe de la București din 2010, am dorit să amintesc și câteva momente importante din istoria relațiilor bilaterale, subliniind că acestea constituie dovada importanței pe care dimensiunea religioasă a avut-o întotdeauna în istorie și în viața poporului român.
Elena Chiriță: Ați putea să ne reamintiți când s-au stabilit relațiile diplomatice ale Vaticanului cu România?
Javier Francisco Lozano:Relațiile diplomatice cu Regatul României au fost stabilite la 17 iunie 1920. Între cele două războaie mondiale au fost numiți 4 Nunți: Francesco Marmagi (1920-22), Angelo Maria Dolci (1923-32), Valerio Valeri (1933-35) și Andrea Cassulo (1936-47) care au jucat un rol important în protejarea evreilor în epoca nazistă. După ce comuniștii au preluat puterea în 1944, au apărut marile problema de regim, Biserica și Sfântul Scaun.Secretarul de Stat a reușit să-l numească pe S.E.R. Gerald P. O’Hara, Episcop de Savannah (Statele Unite ale Americii), în calitate de Regent al Nunțiaturii Apostolice. Dar acesta a fost expulzat din România, împreună cu consilierul diplomatic, Monsenior. Guido del Mestri, cu o adresă emisă de Ministerul Afacerilor Externe al României la data de 4 iulie 1950. Reluarea relațiilor diplomatice a fost pregătită de ministrul român de externe, dl. Sergiu Celac, cu ocazia vizitei la București aE S. Arhiepiscopul Angelo Sodano (în drum spre Iași, cu prilejul consacrării E.S. Mons. P. Gherghel) la sfârșitul lunii aprilie 1990, dar a fost făcută public în data 20 mai.Primul Nunțiu, după restabilirea relațiilor diplomatice, a fost E.S. Arhiepiscopul John Bukovsky (1990-94) care, de mulți ani se ocupase de problemele din România la Secretariatul de Stat, și care îl însoțea întotdeauna pe E S. Luigi Poggi în diferitele sale vizite la București din 1975. Apoi, au urmat E.S. Januzs Bolonek (1995-98) care în 1998 a ocupat și funcția de Decan al Corpului Diplomatic, E.S. Jean-Claude Pèrisset (1999-2007) și eu, Francisco-Javier Lozano (2007-2015).
Elena Chiriță: Care au fost, începând din 1920 și până în prezent, ambasadorii români acreditați la Sfântul Scaun?
Javier Francisco Lozano: Ambasadorii României(sau omologi ) la Sfântul Scaun, începând din 1920 au fost: Dimitrie C. Pennescu, Caius Brediceanu, Nicolae Petrescu-Comnen (de două ori), Aurel Vassiliu, Danila Pap și Vasile Grigorcea (de asemenea, de două ori). După restabilirea relațiilor diplomatice în 1990, au existat cinci ambasadori români la Vatican: Doru Gheorgiu, Teodor Baconschi, Mihail Dobre, Marius Lazurca, Bogdan Tataru-Cazaban și Petru-Liviu Zapirtan care și-a prezentat scrisorile de acreditările Papei Francisc la data de 10 Noiembrie 2016.
Elena Chiriță: Ce reprezintă pentru România 100 de ani de relații diplomatice cu Sfântul Scaun?
Javier Francisco Lozano: Aniversarea a 100 de ani de relații diplomatice este dovadă și încurajare pentru a spera ca legăturile dintre națiunea română și Sfântul Scaun să fie în viitor inspirație și stimulent pentru cooperare și prietenie. Unul dintre principalele obiective ale Sfântului Scaun și, în consecință, al Nunțiului Apostolic este, fără îndoială, promovarea și intensificarea relațiilor frățești cu Biserica Ortodoxă Română. În acest sens, am evocat vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999, și le-am mulțumit autorităților române pentru contribuția lor la prima călătorie apostolică a unui Pontif Suprem într-o țară cu majoritate ortodoxă.Biserica Catolică din România, în cele două rituri bizantine și latine ale sale, reprezintă o minoritate foarte activă la nivel spiritual și social. Comunitățile catolice lucrează cu majoritatea ortodoxă a țării, colaborând, ori de câte ori este posibil, într-un spirit de dialog fratern și respect reciproc. Sunt sigur că această atitudine, bazată pe încredere, va face posibilă depășirea dificultăților care încă există. Am afirmat acest lucru la întâlnirea solemnă de la Patriarhia Ortodoxă Română în prezența Patriarhului Preafericitul Părinte Daniel, și am evidențiat rolul familiei în viața Bisericii.
Elena Chiriță:Excelență, vă mulțumesc pentru prilejul pe care mi l-ați oferit de a vorbi despre relațiile dipmomatice dintre România și Sfântul Scaun..