A apărut numărul din octombrie al revistei de cultură universală „Constelaţii diamantine”.
Din cuprins, „Umanismul, ca fenomen cultural renascentist în istoria culturii române”, de Al. Florin Ţene, unde, pe lângă o analiză aprofundată a fenomenului renascentist, este arătat rolul Bisericii Ortodoxe, al Bisericii Greco-Catolice şi al Bisericii Catolice în Renaşterea culturii în ţara noastră, amintindu-se că „numeroase biserici şi mănăstiri, cum ar fi Bistriţa, Hurezu, Govora etc. au organizat biblioteci şi tipărirea de cărţi bisericeşti, rămânând până astăzi modele de artă tipografică, efectuarea de picturi murale – fresce interioare şi mai ales cele exterioare de la mănăstirile din nordul Moldovei”. Citind tot aici că „reluând firul culturii antice, al spiritului antic, Renaşterea a constituit o revenire la firesc”, ne întrebăm dacă nu cumva, raportat la vremurile pe care le trăim, am merita şi astăzi încă o Renaştere, respectiv o revenire la firesc…
Un material foarte interesant, „Blaga – 125”, semnează Nicolae Mareş, marcând momentul împlinirii a 65 de ani de la apariţia lucrării Faust, de Goethe, în traducerea lui Lucian Blaga. Veţi afla detalii foarte interesante despre modul în care marele gânditor şi poet român, aflat într-o perioadă critică a existenţei sale, a beneficiat de şansa de a traduce din clasici ai literaturii universale, alegând Faust, dar şi despre ignobila trădare de care a avut parte. Rememorarea acestor fapte istorice este însoţită de o analiză aprofundată a mitului faustian – al pactului cu necuratul – şi a precursorilor acestei capodopere a lui Goethe, ca şi de istoria lucrării înseşi.
În „Un călător însemnat – Dinicu Golescu”, Mihai Caba evocă figura cărturarului român, arătând, între altele, că «prestigiosul istoric şi critic literar George Călinescu îl aşază pe Dinicu Golescu în capitolul „Descoperirea Occidentului (1779-1826)”, printre „clasicii” întârziaţi ai Evului Mediu».
Doina Drăguţ semnează câteva poeme – cum deja ne-a obişnuit, esenţializate, metaforice. Cităm: „Între progres şi declin există totdeauna un drum ce se cheamă înţelepciunea de sine – spaţiu de liniştire şi de încânturi în extaz” (Punct înfiorat de timp). „Cerul se adună-n pliuri de neant/ ca tăcerea într-o fântână adâncă/mereu cu alte ape curge râul/peste umbra gândurilor/ce pot fi spulberate toate deodată” (Umbra gândurilor).
Livia Ciupercă este autoarea articolului „Centenar Alexandru Macedonski”, care abordează, prin prisma rememorării figurii poetului şi publicistului român, tema atât de dureroasă (şi de actuală) a urii, a dezrădăcinării, a negării valorilor. Căci, indiferent de greşelile pe care le poate face cineva, Pământul trebuie să fie, dincolo de un Purgatoriu, un loc al reconcilierii. Fiindcă e loc sub Soare pentru toţi.
Ionuţ Ţene publică trei poeme, „Distopie”, „Sorginte” şi „Odiseia”, primul având şi un puternic mesaj social. Dar cel mai poetic mi se pare al treilea, din care îmi permit să citez: „Cuţitul în inimă seduce singurătatea mării/ Din valuri scăldate de vremuri/ Ulise rătăceşte inima spre cărarea Penelopei/Corabia deşertului eşuată în dorinţă/Vântul zbate ghearele iubirii/ Leoaică înfometată/de prea repede şi încercată uitare”.
Janet Nică semnează eseul „Omenescul, artă a intervalului”, în care remarcă: „Într-o lume unde relativitatea este singurul adevăr absolut, nu e de mirare, ba chiar de normalitate, să fie nenumărate definiţii ale artei, după loc, după timp, după stadiul de dezvoltare a gândirii”, arătând că misterul artei nu poate fi pătruns în totalitate de mintea omenească (aproximaţia acestor tentative de descifrare „adeverind, de fiecare dată, filosofia diferenţialelor divine a lui Lucian Blaga, diferenţiale divine care împiedică mintea omenească să se apropie de esenţa nucleară a Marelui Anonim”).
Relevă, între altele, şi rolul covârşitor al unor forme de eroism precum eroismul religios, eroismul moral şi eroismul estetic, pe care le vede ca esenţă a omenescului.
Vavila Popovici continuă seria materialelor pe teme filosofice cu un articol dedicat lui Baruch Spinoza, prilej nu doar pentru a prezenta cititorului date esenţiale din biografia sa, dar şi de a dezbate teme care rămân deschise, precum relaţia filosofului cu divinitatea.
Mai semnează: Dragoş Niculescu, George Petrovai, Boris Marian, Silviu Doinaş Popescu, Ion Popescu-Brădiceni, Constantin Miu, Patricia Mar/Medeea, Simona Trifu, Daniel Marian, Vasile Filip, Ion Lazu, Vasile Moldovan, Marius Chelaru, Manuela Pintea, Galina Martea, Ioan Ursu, Kahlil Gibran, Florentin Smarandache, Marin Moscu, Nicolae Grigorie-Lăcriţa, Gh. Andrei Neagu, C. Constantinescu, Daniel Ioniţă, Nicolae Mareş, Olimpia Mureşan, Ion Crăciun Petrişan, George Voevidca, Philip Tudora.
Mihai Gîndu