default-logo

Testamentul din strada Nisipuri

Stând  fără mască la televizor l-am urmărit pe Șerban Codrin, membru al Uniunii Scriitorilor , ,prezent la „Salonul anual de carte ” de la Slobozia în plenitudinea expozeului rostit pentru elogierea marelui Ion Budai Deleanu de la a cărei trecere în neființă au trecut 200 de ani, și pornind din vârful Academiei nimeni nu a catadixit să-l omagieze. Aproape o oră , Codrin a scos în evidență cu măiestrie pedagogică și cu nuanțe filozofice de o finețe deosebită rolul lui Ion Budai Deleanu , autorul primei epopei în limba română și al monumentalelor lucrări lingvistice „Temeiurile gramaticii românești ”și „Teoria ortografiei românești în litere latinești ”.Surpriza a fost când a fost prezentată cartea „Ion Budai Deleanu. „Țiganiada recitită și rânduită în versete. ”Pentru prima dată în literatura românească. Autor Șerban Codrin.  Coincidența a făcut ca exact în această zi să termin de citit monumentala carte a lui Codrin „Testamentul din strada Nisipuri”. Greu să te lupți cu 537 de pagini care „probează un curaj indeniabil. O repede ochire a întregii literaturi de sertar a acelei perioade nefaste conduce la încheierea că Șerban Codrin a scris probabil ,cel mai rezistent document literar antitotalitar ”  (Vladimir Udrescu )  

„!pe peronul gării, amândoi sparg semințe, ca de floare, floarea soarelui, se holbează unul la ziarele, altul la portretele conducătorilor iubiți .” „ Învățați, învățați, învățați / Articolele noastre elaborate, corectate, aprobate, aplaudate .” 

Efectul Oedip. În tragedia antică, faptul prezicerii nenorocirilor care-l pândeau pe Oedip a influențat hotărâtor desfășurarea evenimentelor, contribuind la împlinirea prezicerii. Să introduci în „Testamentul de pe strada Nisipuri ” atâtea întâmplări reale îți trebuie o muncă de sisif, să fii zilnic în mijlocul evenimentelor și al oamenilor în epoca respectivă .  Dacă în  favoarea optimismului rămân șanse, chiar dacă foarte reduse, pentru orice acțiune, oricât de improbabilă ar părea inițial ,autorul nu vrea să remodeleze un adult sau tânăr, ci scoate în evidență tragedia în care se trăiește. „ Am acasă nevastă cu patru guri de hrănit și în spate orașe, orașe, orașe : Dă-mi Doamne, nervura speranței să smulg din dezastru îmbucătura, dulcea, sacra, neagra, totuși de pâine ”.Ca și lucrătorii din minele de plumb, autorul ne spune că eram în primejdie de a fi intoxicați în mod lent așa cum o dovedesc doctrina condiționării psihologice și experimentele cu eficiența ședințelor, plenarelor și congreselor, care prin cumulare produceau efecte nocive cu totul neașteptate. Relațiile zilnice, ocupațiile, înclinațiile constante, propaganda, toate acestea intoxicau pe nesimțite. Plictiseala, dezgustul, splinul, nu-și află oare originea în constanta epocii de aur ? Viața turnată în excitații echivalente își dezice ființa, se transformă în antiviață. Șerban Codrin te face să fii atent la persoana pe care zi de zi o întâlnești, fie sudor, preot, avocat sau măturător , toate profesiile. „Pălmași prin fabrici murdare, nituitori de poduri și ciocănari, iată cine, în congrese, mă obligau să le înghit până la greață pelteaua . Însă ciocane de fier, nevăzute, seceri ocrotitoare și revolvere îmi săriră în ajutor , ca eu, cel mai devotat cadru să triumf, da, eu, tribunul bun de gură, animatorul de cea mai multilaterală încredere.” Clipe de viață și molecule de viață. Fragmente de viață și parcele de viață, insule de viață. Aici, în carte, viața se retrage, speriată și se ascunde în adâncuri, Comunismul o acoperă de valurile artificialității și manierismului, ale imitației  și surogatului, ale conveniențelor  sociale și ale minciunilor convenționale. Șerban Codrin surprinde viața fără prefăcătorie, de la egal la egal de la autentic la autentic. Strada Nisipuri se află în clepsidra acestei epoci nefaste. 

„La ce bun clicile muncitorilor, la naiba cu nespălații și necunoscătorii în artele trupului înfierbântat, încă o dată la naiba, dar nu oricum ,fațada să o păstrăm, da cearșeafurile spălate în oculta familie și măștile și firmele și cotizațiile ”Toți pașii sunt înregistrați și comandați. Niciun demers nu este presupus. Ca un copil care se alfabetizează. Acesta era modul de gândire. Producția intelectuală își rezerva și ea dreptul la rebuturi. Pseudocreația, kitsch-ul ,impostura, plagiatul. Acestea ocupau locuri uzurpate în sfera culturii și antrenau influențe nefaste prin imitare și promovarea prostului gust. „Da, avem în veci Cârmaciul, să-i trăiască Omenia. În poem-naripate, bronzuri ctitorind statui. Redutabil să trăiască, El ne-a readus Mândria. Să ne umplem de-Armonia, să ne împlinim Tăria. De-a crede Conducătorul și cu Veșnicia Lui ”. Creatorul îndrăgostit de ideea sa, ucenicii de fervoare, continuatorii din vanitate, adversarii din cerințele caricaturii, toată lumea își dă silința, cu vrere sau fără, să îngroașe trăsăturile tabloului până la deformare. Infernul, Purgatoriul, Paradisul, Mai-Presus-de- Paradis, Carte infinită . Acesta este sumarul unde Șerban Codrin  „homerizează cu har „Testamentul din strada Nisipuri ”-cartea vieții sale și, totodată, un document liric peste care critica literară n-ar trebui să piardă ocazia (Nicolae Țone )

Gheorghe Marinel / UZPR



Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.