default-logo

„ESENŢE VIRUSATE” – versuri de Gheorghe Văduva

În lumea lor; esenţele-s potente,

păstrate în sticluţe ferecate,

precum secretu-n marile palate,

sau verbele-n format de chintesenţe.

 

Dar o esenţă n-are vreo valoare

şi nici vreun retardat să o păzească

de sfânta-înţelepciune românească

ce calcă orice regidă-n picioare.

 

Călcatul în picioare-i vorbă veche,

un fel de ancestrală datorie,

pe care orice muritor o ştie

şi, de aceea,-i floare la ureche.

 

Se calcă pe cuvintele din iarbă,

se calcă peste strugurii din vie,

se calcă peste omul care ştie

şi peste cel cu creierii în barbă.

 

Dar vremile se strică precum graba,

iar gândul n-are vreme de regrete

şi-n hărmălaia noilor secrete,

un virus atestat îşi face treaba.

 

Dansează pe cuvinte-întortocheate

reinjectează verbele cu hamuri,

ce pun cuvântul omenirii-n ramuri

şi oamenii-n esenţe virusate.

 

E multă vechitură-n noutate,

şi-an snop de simplitate-n complicare,

ce-ai semănat în alt format răsare,

ce-a răsărit nu-i noua calitate.

 

Dar a-început de-acum modernizarea:

esenţa omenirii-i virusarea.

Bucureşti, 15 aprilie 2020

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.