PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE
- „CONŞTIINŢA este glasul lui Dumnezeu din om; este cel mai adânc glas din inima noastră, care ne îndeamnă numai la bine şi ne opreşte de la rău şi în al doilea rând, conştiinţa este sufletul cuvântului. Sufletul cuvântului este cuvântul cel dinlăuntru, aşezat de Dumnezeu în inimă, cu care vorbim; că nu vorbim sonor. Acesta se cheamă „sufletul cuvântului„. CONŞTIINŢA ESTE JUDECĂTOR DREPT. Nu ţi-a pus ţie Dumnezeu judecător dinafară, să-l poţi momi cu parale, să-i dai atâta, ca să te facă pe tine drept. Acest judecător -CONŞTIINŢA – este pus înăuntru, pentru a nu-l putea momi cu nimic!”
- „CONŞTIINŢA, dacă se pătează cu multe păcate, aşa de tare îl mustră pe om uneori, că se face lui această mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza CONŞTIINŢEI nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se mai poate ruga. CONŞTIINŢA roade, roade ca şi cariul în lemn. De ce ai făcut şi de ce ai mâniat pe Dumnezeu şi aproapele cu asemenea păcate? Chiar atunci când nu te vede cineva, CONŞTIINŢA, această lege pusă de Dumnezeu lui Adam întâi, numită şi legea firii sau a conştiinţei, te mustră imediat”.
- „Ţineţi-vă de Biserica lui Hristos, care de 2000 de ani stăpâneşte miliarde de suflete! NU IEŞIŢI DIN CORABIA MÂNTUIRII! Nu vă băgaţi în luntre sparte şi vă aruncaţi în valurile iadului şi să vă pară că vă mântuiţi fără de Biserică! Cine este afară de Hristos, acesta este afară de Biserică! Cine este afară de Biserică este afară de Hristos! Pentru că Biserica este Trupul lui Hristos, rămâneţi în Hristos, rămâneţi în „buciumul viţei„, în trunchiul şi trupul lui Hristos, care este Biserica, şi nu vă înşelaţi că mai este mântuire afară e Biserică!”
Părintele ILIE CLEOPA (1912-1998), preot, teolog, duhovnic, stareţ la Mănăstirea Sihăstria, arhimandrit, autodidact, trăitor profund al credinţei ortodoxe. Este al 5-lea copil din cei 10 al familiei Alexandru Ilie. De mic, era însufleţit de dorul după Dumnezeu; îşi face ucenicia duhovnicească timp de trei ani de zile la schimonashul Paisie Olaru, pustnic în schitul Cozancea. În anul 1929 este primit în obştea Mănăstirii Sihăstria din jud. Neamţ, unde devine egumen pentru o mare perioadă de timp. O perioadă de timp ajunge stareţ la Mănăstirea Slatina , jud. Suceava, unde organizaează obştea având 80 de călugări. Datorită activităţii este urmărit de securitate, ceea ce-l face să se retragă prin Munţii Stânişoarei împreună cu părintele Arsenie Papacioc, trăind cu Dumnezeu şi animalele munţilor. După 2 ani este readus de Patriarhul Iustinian la Sihăstria, dar pentru a treia oară trebuie să fugă din cauza securităţii, de data aceasta în Munţii Nemţului. Opera părintelui cuprinde cărţi cu caracter moral-religios, dar şi socio-cultural, de importanţă vitală în drumul credinciosului pe drumul mânturii, dar şi o serie de articole în diferite reviste şi ziare, predici în manuscris. Mii şi mii de oameni l-au vizitat la chilia modestă de la Mănăstirea Sihăstria, s-au hrănit duhoniceşte, şi au plecat mai bogaţi la casele lor. Este înmormântat în frumosul cimitir monahal al Mănăstirii Sihăstria, alături de părintele său duhovnicesc Paisie Olaru şi preotul scrib Ioanichie Bălan. Locurile lor de veci au devenit azi loc de pelerinaj şi trăire autentică ortodoxă.
Vorbe de duh:
**- „Cine are frica de Dumnezeu, îşi păzeşte sufletul, mintea şi limba sa de cuvinte rele şi toată purtarea sa de a lucra împotriva lui Dumnezeu”.
**- „Pentru mântuire sunt necesare 3 lucruri: răbdare, răbdare, răbdare”.
**- „NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU PENTRU A PUNE ÎNCEPUT BUN”.
** – „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii”.
P.S. OCTAVIAN PALER (1926-2007), scriitor, jurnalist, editorialist, om politic român: „MAI MULT DECÂT DE DUMNEZEU, MĂ TEM DE ABSENŢA LUI DUMNEZEU”.
Părintele Ilie