default-logo

CU GÂNDUL LA PROFESORUL VICTOR DAN ZLĂTESCU

Fiecare om are în afara calendarului din perete, care e și în variantă mică pe birou, cu datele lunii în care mai viețuim, un alt calendar mult mai important.

Acum, la mine scrie 5 brumărel. Asta ce înseamnă? Că trebuie să dau telefon, ori măcar să felicit pe net prietenii, amicii și până la cârcotași, care sunt militari.

Apoi, mă gândesc la tatăl meu care a fost militar și el, iar acum este într-o lume mai bună.

Dar, cu ce urmează vreau să vă rețin atenția, pe 25 brumărel s-a născut profesorul VICTOR DAN ZLĂTESCU .

Parcă îl văd și acum în sala Gafencu de la Ministerul Afacerilor Externe, la impunătorul prezidiu alcătuit în data de 24 brumărel, cu ocazia Zilei Națiunilor Unite.

Era acolo în calitate de președinte  al Asociației pentru Națiunile Unite din România (ANUROM).

Eu eram în sală ca reporter acreditat la Ministerul Afacerilor Externe din partea Agenției Naționale de Presă AGERPRES. Fiecare cu misiunea lui. Nu aveam măști, nu era pandemie…

Peste multe decenii am avut șansa să merg acasă la el unde mai erau doar amintirile soție, prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu.

Profesorul era plecat la Domnul…

O vizită emoționantă despre care am avut șansa să scriu recent.

Acum, câteva amănunte despre profesor…

Victor Dan Zlătescu (n. 25 octombrie 1933BucureștiRomânia – d. 5 noiembrie 2000BucureștiRomânia) a fost un jurist român, care a deținut funcția de judecător la Curtea Constituțională a României.

S-a născut la data de 25 octombrie 1933 în orașul București. Era fiul cunoscutului avocat Dobre Zlătescu, care a îndeplinit funcția de șef al Contenciosului General al Statului și  al Sofiei Zlătescu, născută Murgescu, într-o familie de vechi boieri moldoveni.

În anul 1951 a absolvit Liceul Teoretic nr. 8 din București, iar între anii 1951-1956 a urmat Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit în anul 1956.

În anul 1952, Victor Dan Zlătescu a fost exclus din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM) și din Facultatea de Drept, din cauza unor probleme la „dosar”, fiind nevoit să lucreze pe Șantierul Dunăre-Marea Neagră, dar a fost reprimit la facultate, în anul următor, pentru că era șef de promoție. După absolvirea facultății, în anul 1956, a intrat în avocatură, fiind numit stagiar la avocatul Adrian Dumitru-Dobrovici.

A profesat ca avocat până în anul 1962, în cadrul Colegiului de avocați din București, după care a lucrat în Arbitrajul Ministerului Minelor și Energiei Electrice, deținând funcția de consultant arbitral șef. În anul 1964, prin promovarea unui concurs, Victor Dan Zlătescu a fost transferat drept consultant științific la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române în sectorul de drept civil condus de Mihail Eliescu. Și-a publicat rezultatele cercetărilor în cele două reviste ale Institutului – „Studii și cercetări juridice” și „Revue roumaine des sciences sociales. Série de sciences juridiques”.

În anul 1967, a obținut titlul științific de doctor în drept la Facultatea de Drept din București, cu teza „Contractele de furnizare a energiei electrice și termice”. Între anii 1967-1971, el a urmat și cursurile Facultății internaționale de drept comparat de la Strasbourg (Franța), pe care le-a absolvit în anul 1971, obținând Diploma superioară de drept comparat. În anul 1972 a susținut examenele generale de doctorat în drept comparat.

În anul 1969, și-a încheiat activitatea la Institutul de Cercetări Juridice și după o scurtă trecere pe la Direcția Juridică a Consiliului de Stat (1969-1972), în calitate de consultant de specialitate, Victor Dan Zlătescu a fost încadrat, în anul 1972, în abia reînființatul Consiliu Legislativ (al doilea din istoria țării, care a funcționat în perioada 1971-1989), în funcția de secretar științific.

În cadrul Consiliului Legislativ, a lucrat în funcțiile de consilier, adjunct de șef de secție și șeful Secției a II-a, în care au activat juriști de prestigiu, precum Constantin Bejenaru, Artur Hilsenrad, Valer DorneanuLucian Stângu, Olga Ionescu etc. După plecarea, în anul 1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea Consiliului Legislativ, Victor Dan Zlătescu a activat o scurtă perioadă de timp în calitate de locțiitor de președinte. A demisionat în mod voluntar din Consiliul Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocați București, până în anul 1990.

Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiție. În anul 1992, Victor Dan Zlătescu a fost numit de către Camera Deputaților în demnitatea de judecător al Curții Constituționale a României pentru un mandat de șase ani, care a expirat în anul 1998. El a contribuit la punerea bazelor organizatorice și funcționale ale acestei instituții, precum și la crearea și perfecționarea jurisprudenței Curții Constituționale și la sincronizarea practicii acesteia cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Începând din anul 1990, Victor Dan Zlătescu a predat în calitate de profesor universitar titular, cursurile de drept civil, drept privat comparat, precum și legistică formală.

El a introdus primele cursuri de legistică  formală și mari sisteme de drept contemporan în învățământul superior. Legistica formală la Școala Națională de Studii Politice și Administrative – SNSPA – și respectiv mari sisteme de drept contemporan la Facultatea de Drept a Universității Ecologice.

A mai fost profesor, de asemenea, la ASE,  la Universitatea Athenaeum, Universitatea „Spiru Haret” și Universității Româno – Americană.

În anul 1998, a devenit profesor cu normă întreagă la Facultatea de Administrație Publică a SNSPA și la Facultatea de Drept a Universității Ecologice.

El s-a numărat printre fondatorii Uniunii Juriștilor Democrați din România, ocupând funcția de vicepreședinte. În cadrul Uniunii Juriștilor a înființat Societatea română de drept comparat, al cărui președinte fondator a fost.

A fondat mai multe organizații neguvernamentale, dintre care amintim Asociația Clubul de la Cheia, care privește dreptul comparat și dreptul comparat al drepturilor omului. Astăzi, această asociație se numește Clubul de la Cheia – Victor Dan Zlătescu.

Profesorul era plecat la Domnul…

O vizită emoționantă despre care am avut șansa să scriu recent.

Acum, câteva amănunte despre profesor…

Victor Dan Zlătescu (n. 25 octombrie 1933BucureștiRomânia – d. 5 noiembrie 2000BucureștiRomânia) a fost un jurist român, care a deținut funcția de judecător la Curtea Constituțională a României.

S-a născut la data de 25 octombrie 1933 în orașul București. Era fiul cunoscutului avocat Dobre Zlătescu, care a îndeplinit funcția de șef al Contenciosului General al Statului și  al Sofiei Zlătescu, născută Murgescu, într-o familie de vechi boieri moldoveni.

În anul 1951 a absolvit Liceul Teoretic nr. 8 din București, iar între anii 1951-1956 a urmat Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit în anul 1956.

În anul 1952, Victor Dan Zlătescu a fost exclus din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM) și din Facultatea de Drept, din cauza unor probleme la „dosar”, fiind nevoit să lucreze pe Șantierul Dunăre-Marea Neagră, dar a fost reprimit la facultate, în anul următor, pentru că era șef de promoție. După absolvirea facultății, în anul 1956, a intrat în avocatură, fiind numit stagiar la avocatul Adrian Dumitru-Dobrovici.

A profesat ca avocat până în anul 1962, în cadrul Colegiului de avocați din București, după care a lucrat în Arbitrajul Ministerului Minelor și Energiei Electrice, deținând funcția de consultant arbitral șef. În anul 1964, prin promovarea unui concurs, Victor Dan Zlătescu a fost transferat drept consultant științific la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române în sectorul de drept civil condus de Mihail Eliescu. Și-a publicat rezultatele cercetărilor în cele două reviste ale Institutului – „Studii și cercetări juridice” și „Revue roumaine des sciences sociales. Série de sciences juridiques”.

În anul 1967, a obținut titlul științific de doctor în drept la Facultatea de Drept din București, cu teza „Contractele de furnizare a energiei electrice și termice”. Între anii 1967-1971, el a urmat și cursurile Facultății internaționale de drept comparat de la Strasbourg (Franța), pe care le-a absolvit în anul 1971, obținând Diploma superioară de drept comparat. În anul 1972 a susținut examenele generale de doctorat în drept comparat.

În anul 1969, și-a încheiat activitatea la Institutul de Cercetări Juridice și după o scurtă trecere pe la Direcția Juridică a Consiliului de Stat (1969-1972), în calitate de consultant de specialitate, Victor Dan Zlătescu a fost încadrat, în anul 1972, în abia reînființatul Consiliu Legislativ (al doilea din istoria țării, care a funcționat în perioada 1971-1989), în funcția de secretar științific.

În cadrul Consiliului Legislativ, a lucrat în funcțiile de consilier, adjunct de șef de secție și șeful Secției a II-a, în care au activat juriști de prestigiu, precum Constantin Bejenaru, Artur Hilsenrad, Valer DorneanuLucian Stângu, Olga Ionescu etc. După plecarea, în anul 1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea Consiliului Legislativ, Victor Dan Zlătescu a activat o scurtă perioadă de timp în calitate de locțiitor de președinte. A demisionat în mod voluntar din Consiliul Legislativ, în anul 1982, revenind ca avocat în Colegiul de avocați București, până în anul 1990.

Între anii 1990-1992, a lucrat ca judecător la Curtea Supremă de Justiție. În anul 1992, Victor Dan Zlătescu a fost numit de către Camera Deputaților în demnitatea de judecător al Curții Constituționale a României pentru un mandat de șase ani, care a expirat în anul 1998. El a contribuit la punerea bazelor organizatorice și funcționale ale acestei instituții, precum și la crearea și perfecționarea jurisprudenței Curții Constituționale și la sincronizarea practicii acesteia cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Începând din anul 1990, Victor Dan Zlătescu a predat în calitate de profesor universitar titular, cursurile de drept civil, drept privat comparat, precum și legistică formală.

El a introdus primele cursuri de legistică  formală și mari sisteme de drept contemporan în învățământul superior. Legistica formală la Școala Națională de Studii Politice și Administrative – SNSPA – și respectiv mari sisteme de drept contemporan la Facultatea de Drept a Universității Ecologice.

A mai fost profesor, de asemenea, la ASE,  la Universitatea Athenaeum, Universitatea „Spiru Haret” și Universității Româno – Americană.

În anul 1998, a devenit profesor cu normă întreagă la Facultatea de Administrație Publică a SNSPA și la Facultatea de Drept a Universității Ecologice.

El s-a numărat printre fondatorii Uniunii Juriștilor Democrați din România, ocupând funcția de vicepreședinte. În cadrul Uniunii Juriștilor a înființat Societatea română de drept comparat, al cărui președinte fondator a fost.

A fondat mai multe organizații neguvernamentale, dintre care amintim Asociația Clubul de la Cheia, care privește dreptul comparat și dreptul comparat al drepturilor omului. Astăzi, această asociație se numește Clubul de la Cheia – Victor Dan Zlătescu.

A decedat la data de 5 noiembrie 2000 în București, în urma unor afecțiuni cardiace.

Lucrări publicate

Victor Dan Zlătescu este considerat fondatorul școlii moderne de drept comparat în România. El a îndeplinit funcția de secretar științific și apoi de președinte al Societății române de drept comparat. În anul 1995, a fost ales ca membru asociat al Academiei Internaționale de Drept Comparat de la Haga / Paris, membru titular din 2000. Victor Dan Zlătescu este autorul mai multor lucrări de drept comparat, dintre care menționăm următoarele:

Continuarea pe APCS – Agentia de Presa Culturala si Sportiva

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.