Cum era de așteptat (și anunțată cu surle și trâmbițe), comemorarea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon a fost marcată de actuala putere de la Budapesta printr-o serie de noi acțiuni cu caracter iredentist, antiromânești și antioccidentale.
Așa cum am mai menționat, nu ne propunem prin seria de articole publicate în revista noastră pe această temă să oferim cititorilor o imagine mai mult sau mai puțin exhaustivă a inepțiilor încărcate de o ură viscerală care bântuie în țara vecină. Suntem convinși că alții o pot face mai bine.
Ceea ce dorim este să semnalăm faptul că acest comportament al oficialităților din Ungaria este sancționat din ce în ce mai ferm în mediile academice și diaspora maghiară din Occident. Considerăm că în acest fel oferim argumente în plus celor care sunt îndreptățiți să combată escaladarea sistematică atât a declarațiilor oficialilor de la Budapesta, prin care se amestecă agresiv și cu tupeu în afacerile interne ale țării noastre, cât și incitărilor deschise la separatism din partea unor lideri politici care pretind că reprezintă interesele minoritarilor maghiari din România.
Nu în ultimul rând, sperăm ca, luând cunoștință de astfel de poziționări, concetățenii noștri de etnie maghiară să fie mai circumspecți față de „cântecele de sirenăˮ propagate cu agresivitate din Ungaria.
Într-un articol întitulat Viktor Orbán folosește Criza Covid-19 pentru a-și consolida puterea, publicat de Bloomberg, la 20 iunie 2020, Hal Brands – profesor la Școala de Studii Internaționale Avansate din cadrul Universității Johns Hopkins, din Baltimore – SUA, susține că „Statele Unite trebuie să adopte măsuri care să facă credibilă perspectiva întreruperii relațiilor cu Ungaria, dacă regimul aflat la putere la Budapesta va continua actualul curs.
Cum ați denumi o țară care îmbrățișează explicit iliberalismul, se bucură de criza democrației, salută declinul puterii Statelor Unite și creșterea amenințărilor autoritariste, face amenințări iredentiste la adresa vecinilor ei și sprijină degradarea instituțiilor cheie ale ordinii mondiale conduse de America? Dacă răspundeți «un aliat NATO», din păcate, aveți dreptate.ˮ
În opinia profesorului Brands, sub conducerea prim-ministrului Viktor Orbán, „Ungaria subminează Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Uniunea Europeană din interior, așa cum Rusia și China exercită presiuni din exterior. Această situație poate deveni un precedent periculos, având în vedere faptul că Statele Unite se confruntă cu recrudescența autoritarismului într-o serie de țări aliate. Este prematur ca Statele Unite pur și simplu să se îndepărteze de un aliat care, cel mai adesea, acționează împotriva intereselor sale decât să le susțină. Ar fi însă oportun să înceapă să ia unele măsuri în această direcție.ˮ
Cel mai recent motiv pentru o distanțare de Ungaria îl constituie discursul lui Viktor Orbán cu ocazia comemorării unui secol de la semnarea Tratatului de la Trianon, prin care au fost stabilite frontierele Ungariei după Primul Război Mondial. „Orbán a descris istoria Ungariei ca fiind una în care aceasta a fost nedreptățită de imperii lacome, inclusiv de «ipocritul Imperiu American». (…) A descris lumea în care trăim ca fiind una în care America este în declin, China și Rusia în ascensiune și UE muribundă.ˮ Brands atrage atenția că nu se pomenește nimic în acest discurs de faptul că Ungaria este membră NATO, cea mai puternică alianță din lume, a statelor democratice. De altfel, acest subiect este absent în majoritatea acțiunilor mai semnificative întreprinse de guvernul condus de Orbán de când se află la putere.
Nici în domeniul politicii externe lucrurile nu stau mai bine, este de părere profesorul american. „Ungaria subminează sprijinul NATO pentru Ucraina și nu a condamnat anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia.ˮ
În același timp, guvernul condus de Viktor Orbán folosește resentimentele din rândul populației din Ungaria, privind prevederile Tratatului de Pace de la Trianon – care a deposedat Ungaria de o mare parte din teritoriul și populația deținute anterior Primului Război Mondial, „exacerbând tensiunile cu România, dar și prin atragerea loialității etnicilor maghiari care trăiesc în afara granițelor Ungariei.ˮ Această tactică este similară cu cea folosită de Vladimir Putin, prin care etnicii ruși care trăiesc în străinătate sunt folosiți ca instrumente de destabilizare și promovare a influenței Kremlinului în țările în care trăiesc.
Nu în ultimul rând, Viktor Orbán a sprijinit indirect interesele Rusiei, prin slăbirea solidarității democratice a NATO și UE. Ca să nu mai vorbim de faptul că guvernul actual de la Budapesta a permis companiei chineze Huawei Technologies Co. să participe la crearea rețelei 5G în Ungaria, sporind temerile că această țară ar putea deveni un punct nodal al influenței Rusiei și Chinei în Europa.
În opinia lui Brands, „Ungaria condusă de Viktor Orbán a devenit o termită geopolitică, care distruge structurile în care locuiește. Folosește contribuțiile financiare primite din partea UE pentru a menține în funcțiune un sistem politic și economic corupt și beneficiază de garanțiile de securitate oferite de NATO. Toate acestea în timp ce prin politica sa Viktor Orbán subminează valorile și interesele strategice ale acestor instituții.ˮ
La 10 iunie 2020, pe site-ul Hungarian Spectrum, Eva S. Balogh (profesor de istorie est-europeană la Universitatea Yale, din Statele Unite), a difuzat comentariul întitulat Discursul beligerant și apocaliptic al lui Viktor Orbán împotriva vecinilor și aliaților, în care prezintă o serie de pasaje din discursul lui Viktor Orbán, cu ocazia marcării a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, omise din comunicatul oficial referitor la acest eveniment al guvernului de la Budapesta.
Orbán și-a început discursul cu o afirmație criptică: „Noi știm care sunt locurile de popas. Noi mai știm locurile dureroase de popas ale Calvarului de la Sátoraljaújhely în care trebuie să ne oprim.ˮ Pentru a înțelege la ce s-a referit premierul, Eva S. Balogh relevă că trebuie să ne întoarcem în anul 1934, când un traseu memorialistic, întitulat „Calvarul Ungarieiˮ și având 14 locuri de popas, a fost inaugurat pe dealurile din apropierea acestui oraș. Fiecare popas simbolizează un oraș sau o regiune pe care Ungaria le-a pierdut după Primul Război Mondial. Vizitatorii își încep plimbarea de la Kassa (în prezent Košice, din Slovacia), apoi ajung la locuri de popas purtând denumirile unor orașe și regiuni aflate acum în Austria, Croația, Serbia și România, traseul încheindu-se la punctul de plecare. De asemenea, pe acest traseu se mai află – tot ca locuri de popas – trei construcții ca părți constitutive a ceea ce este considerat un monument al „Calvarului Ungarieiˮ: Drapelul Național, Crucea Maghiarilor și Capela Sfântul Ștefan. Pe scurt, acesta este unul din multele monumente iredentiste ridicate în Ungaria, în perioada interbelică.
Cea mai recentă statuie, Pasărea Turul
Orbán și-a ținut discursul de la Sátoraljaújhely, după ce, împreună cu soția și câțiva demnitari, au parcurs traseul și s-au oprit în cele 14 locuri de popas. Aceasta se ascunde în spatele frazei criptice cu care și-a început discursul, precizează Eva S. Balogh.
Tema acestuia, la fel ca și alte multe discursuri ale sale, a fost vulnerabilitatea națiunii ungare. Dacă ar fi să dăm crezare felului cum acesta percepe istoria, susține în continuare autoarea comentariului din Hungarian Spectrum, ar trebui să acceptăm faptul că în ultimii o mie de ani toate națiunile Europei și nu numai acestea, au dorit nici mai mult nici mai puțin decât distrugerea Ungariei, ștergerea de pe fața Pământului a maghiarilor. Timp de secole, a fost atacată dinspre Vest, Est și Sud.
Conform afirmațiilor lui Viktor Orbán, Tratatul de Pace de la Trianon nu a fost rezultatul unui război pierdut sau al dorinței populației ne-maghiare de a părăsi Regatul Ungariei în care se considerau tratați ca fiind cetățeni de mâna a doua. Nimic din toate acestea, pentru că „imperiul istoric de o mie de ani al Ungariei a fost înjunghiat pe la spate de conspiratorii de la Budapesta.ˮ
Reluând vechea poveste din epoca lui Horthy, readuce în actualitate mitul „înjunghierii pe la spateˮ. Orbán susține că forțele de stânga lipsite de patriotism au fost vinovate de distrugerea armatei ungare, care ar fi fost în realitate puternică și disciplinată. Aceiași liberali și socialiști diabolici l-au asasinat pe „singurul om de stat capabil să salveze patria.ˮ Aceștia au predat țara dușmanilor ei și guvernarea bolșevicilor.
În cărțile de istorie referitoare la perioada 1918 – 1919 publicate recent în Ungaria, inclusiv de istorici conservatori, nu regăsim această narațiune fantezistă, moștenită din perioada regimului Horthy. Este greu de acceptat că actualul prim-ministru de la Budapesta crede într-adevăr că forțele de stânga din Ungaria pot fi acuzate de asasinarea lui István Tisza, mai menționează Eva S. Balogh.
După ce a terminat cu trădătorii de centru-stânga, Viktor Orbán s-a referit la Occident, „care a violat frontierele Europei Centrale vechi de o mie de ani și istoria acesteia.ˮ Marile puteri, fără niciun fel de scrupule morale, au înghesuit pe unguri într-un teritoriu ale cărui granițe nu pot fi apărate și lipsit de resurse naturale. „Nu-i vom ierta niciodatăˮ, a promis Orbán. Iar după ce Ungaria a suferit toate aceste atrocități comise de Occident, „am fost abandonați comuniștilor, fără nicio mustrare de conștiință.ˮ
Dușmanii Ungariei au dorit să distrugă țara, dar „ungurii sunt încăpățânați și nu au acceptat să participe la propria înmormântare.ˮ Ungaria este vie și lovește, în timp ce „nu mai există Cehoslovacia, Iugoslavia sau Uniunea Sovietică. Nu mai există Imperiul Britanic și nici Imperiul Francez. Ce a mai rămas, se luptă acum să supraviețuiască în chingile multiculaturalismului impuse de fostele lor colonii. Dreptatea istoriei nu poate fi evitată.ˮ
Este datoria ungurilor, a continuat Viktor Orbán, „să păstreze Bazinul Carpaticˮ, în care „fiecare copil născut maghiar este și un nou avanpost de pază.ˮ
Referindu-se la noua sa viziune privind triumful în cele din urmă al națiunii ungare, Orbán a susținut că „doar statele au granițe, nu însă și națiunile.ˮ El a mai declarat și că „sunt unii care înțeleg această lege și alții care nu o înțeleg, dar aceștia din urmă ar fi bine să tacă din gură, pentru că timpul lor a trecut.ˮ La cine se referă? Pe cine amenință? – se întreabă stupefiată Eva S. Balogh. Poate că pe România și Ucraina, pentru că acestea nu sunt menționate pe lista vecinilor cu care Viktor Orbán ar fi încântat să aibă un viitor comun.
„În prezent – a continuat premierul Ungariei – suntem din nou cea mai populată țară din Bazinul Carpatic. În ultimii o sută de ani nu am fost niciodată așa de puternici cum suntem acum. Construim poduri și căi ferate spre Belgrad și autostrăzi spre Košice. Forța noastră de atracție politică, spirituală și economică crește pe zi ce trece.”
La finalul discursului său, Viktor Orbán a ținut să prefigureze viitorul prin aceste cuvinte: „Să înțelegem profunzimea schimbării care s-a produs în ultimii 10 ani. Să nu ne fie frică de ce vedem. Da, noi suntem cei pe care-i așteptam, cei care vor schimba viitorul Ungariei. Sperăm ca noi, a 4-a generație de la Trianon, să îndeplinim misiunea noastră de a duce Ungaria până la Arcul Victoriei. Dar bătălia decisivă va fi dusă de a 5-a generație de la Trianon, care ne va urma nouă.ˮ
În încheiere, autoarea comentariului din Hungarian Spectrum declară consternată: „Rar mi se întâmplă să rămân fără replică, dar acest discurs m-a lăsat uluită și fără cuvinte. Poate că Viktor Orbán [în sinea sa] nu aspiră la modificarea frontierelor de stat, dar se comportă ca un iredentist. El vede viitorul țării sale în termeni expansioniști înfricoșători, apocaliptici, vede o Ungarie care se pregătește pentru o bătălie finală. Împotriva cui și pentru ce?
Alexandru Botez