default-logo

COVID 19, 2020 ( n.n. o carte de Sorin Finchelstein din Toronto ) sau nevoia de Till Eulenspiegel

De-a lungul vremurilor, culturile populare au pus în circulație personaje care s-au dovedit a fi mult mai longevive decât trecătorii lor creatori. Aceste personaje, nu de puține ori inspirate din viața de zi cu zi, au trecut mai apoi în literatură, iar ceva mai târziu și în cinematografie rămânând astfel în memoria colectivă mult mai persistent decât chiar mari oameni de ştiinţă sau personaje de primă mărime în istoria didactică.

Uneori îi întâlnim în marile piețe urbane acolo unde înfruntă trecerea secolelor sub formă de statui, echilibrând astfel tendințele de a umple spațiile culturale deschise cu monumentele unor războinici cu figuri aspre și cu săbiile scoase. O mică, dar foarte semnificativă, victorie a culturii împotriva pornirilor belicoase atât de proprii nouă oamenilor! Interesant este ºi faptul cã istoriografia sentimentală îi descrie ca fiind inteligenți, iuți în replici și de cele mai multe ori farsele lor aduc nu numai râsul pentru cei năpăstuiți ci și îndreptarea unor rele ori pedepsirea abuzurilor.

Că sunt îmbrăcați precum omul de rând al vremurilor lor sau că folosesc drept armă arcul cu săgeți sunt alte sugestii folosite în tehnica povestirilor pentru a le crea acestor personaje aura de apărător al celor pe care nimeni nu-i apără de asuprirea și abuzurile puterii indiferent cu se numește această: regală, eclesiastică sau a slujbașilor cu ifose.

Sunt bine cunoscute numele lor, unele dintre ele chiar ºi de copiii care de multe ori se joacă de-a Robin Hood sau Wilhelm Tell. Ar fi însă nedrept să nu amintesc aici ºi de ceva mai puțin, din păcate, cunoscutul super-erou al evului mediu german, Till Eullenspigel. Spre deosebire de ceilalți, acest personaj este individualizat prin faptul că, se precizează deseori în scrierile apărute la începutul secolului al XVI-lea, el este ceea ce astăzi am numi un intelectual, iar farsele lui, cele adresate puternicilor zilei sunt de cele mai multe ori făcute în scris, cu vreun pamflet sau alteori cu o lupă care aprinde hârtia cu înscrisuri nedrepte pentru popor.

Chiar și faptul că are o presupusă piatră tombală în orașul Mölln din landul Schleswig-Holstein unde este reprezentat într-o manieră rebusistică sub forma unei bufnițe (simbol al înțelepciunii) cu o oglindă (simbol al adevărului) în mănă, ceea ce redă de fapt într-o germană arhaică un nume plin de înțelesuri pentru acei care reușesc să descifreze sensurile ascunse, ne confirmă această calitate a eroului: cultura, știința de carte!

Cam acestea au fost gândurile mele pe timpul parcurgerii, cu mare folos intelectual, dar și plăcut amuzament, a noului volum de catrene ºi epigrame ale bunului prieten Sorin Finchelstein, evreul canadian cu suflet ºi spirit românesc, umoristul care știe că ironia fină și acidă având ca efecte bună dispoziție și râsul este, la momentul potrivit, cea mai bună armă împotriva oricăror necazuri.

Asemenea personajului popular cu care-l asemuiesc, Till Eulenspiegel, inteligența sa nativă, armonios împletită cu o cultură impresionantă, cu o gândire ºi un condei rebel, dar deloc deranjant pentru cei asemenea lui, plus un spirit acid și neiertător cu cei care-și afirmă obtuzitatea ca pe o calitate, a dus la apariția acestui volum, al III-lea, numit, aparent banal: „COVID 19, 2020” (ed. PIM din Iași cu o prefață de George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România) într-o perioadă în care din varii pricini, avem mai mult tendința de a ne văicări, ascunzându-ne oportunismul și fățărnicia în spatele unor mãșţi ceva mai perfide decât cea medicală, obligatorie prin lege.

Perfidie, oportunism, fățărnicie? Cum este posibil una ca asta s-ar întreba unul (unii!) dintre cei cu musca pe căciulă, acum când întreaga lume este în suferință și durere? Simplu!
Citez din carte: Cercetători experți, din Bolintin, /Au dat, tot dibuind, peste-un vaccin, /Ei observând că orice tulpină/De virus se dizolvă-n tescovină. (Vaccin de Bolintin)

Dacă este adevărat sau nu, putem verifica oricând pe micile (în prezent, un eufemism!) ecrane care, precum ochii neadormitului Argus, stau de veghe peste spaimele noastre cele cu sau fãrã de motiv.
Sigur, autorul este un rebel în sensul cel mai bun al cuvântului având în vedere cã fără astfel de rebeli am fi trãit și acum în peșteri luminate cu feștile înmuiate în seu unde sã ne proslăvim neînfricata noastră tradiție și puterea învățăturilor din străbuni.

Mi-a plăcut și o trimitere la mai vechea poveste a lui Ivan Turbincã (dacã nu mai știți de el nu este Ivan vinovat!) cea care argumentează spusele de mai sus cele referitoare la cultura autorului:
E cãtrãnit Ivan fiindcã/De douã ceasuri se cãznește, /Da’ nicidecum nu reușește/Sã prindã virusu-n turbincã. (Pașol na turbinca vidma!)

Nu voi trece nici peste faptul cã Sorin Finchelstein, cunoscãtor a cel puþin trei limbi, dintre care douã de circulaþie mondialã, îºi permite sã punã în valoare acest admirabil buget de cunoaºtere fãcând interesante jocuri inter-lingvistice cu subtile trimiteri spre plictiselile vieþii conjugale:
Cum se întinde pandemia, /Observ un fenomen complex, /ª-anume, soþul ºi soþia, /De plictisealã, iar fac sex. (Faut de mieux…)

Nu o voi uita nici pe doamna Alegra Vezjak Fluksi din Coraþia, cea care cu multã dãruire augmenteazã volumul dovedind un remarcabil talent pentru îmbinarea ideilor din catrene cu grafica satiricã.
Se alãturã astfel celor care practicã un acest gen de intersecþie a douã tipuri de creaþie umoristicã având fiecare conciziunea caracteristicã, completându-se însã în cel mai fericit mod.

ªi voi reitera aici remarca din prefaþa domnului George Corbu fiindcã ea prezintã, cu talentul epigramistului de marcã, chintesența unei epoci: un virus din China inspirã un evreu canadian cu rãdãcini în România sã scrie un volum de epigrame îmbogãțit cu grafica satiricã a unei doamne din Croaþia.
O realitate imposibil de înțeles cu numai trei decenii înainte!

Exemplele și referințele ar putea continua însã, dragã cititorule asta ar însemna sã fii frustrat de plãcerea lecturii unor savuroase „năzbâtii” literare create de mintea unuia dintre cei mai prolifici ºi talentaþi epigramiști ai timpului. și bine ar fi sã nu uiți la sfârșitul exercițiului sã-i adresezi ºi lui un zâmbet din tot sufletul.
Merită!


Mihai Batog-Bujeniță

10/27/2020

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.