◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

La Poieni, întru memoria martirilor neamului

În ziua de duminică, 25 octombrie, zi electorală în Ucraina când s-au ales noile autorități locale pentru următorul mandat de 5 ani, am luat drumul spre satul Poieni Regat, sau Poleana cum se numește în prezent. Sincer să fiu, parcurgând cei aproximat 40 de kilometri de drum într-o direcție de cele mai multe ori m-am gândit la faptul că adineauri, când se apropiau alegerile, pe drumurile noastre mișunau mașinile cu prundiș, autogrederele le profilau, iar pe tronsoanele asfaltate cel puțin se plombau gropile. Acum, cu părere de rău, nici pomină de asemenea lucrări chiar nici în campaniile electorale. Ce-i drept, promisiunile candidaților au sporit în progresie geometrică. 

Un sat trecut prin vitregiile istoriei

Satul Poieni datează documentar de la 1418 și a făcut parte din Principatul Moldovei până la 1774, când Imperiul Habsburgic anexează o parte din Țara de Sus a Moldovei, iar satul Poieni, ca și altele, a fost împărțit în două părți: partea rămasă în componența Moldovei, mai târziu se întâlnește cu denumirea de Poieni Regat făcând parte din Regatul României, iar bucata de sat luată de habsburgi se întâlnește cu denumirea de Poieni Bucovina, care în prezent se numește Bucovca. După Marea Unire de la 1 decembrie 1918 Poienii fac parte din Regatul României, ca în 1944 să intre sub stăpânirea URSS-ului. Din 1991 Poieni Regat face parte din raionul Hliboca, iar Poieni Bucovina  intră în componența raionului Herța, cu toate că istoric și geografic urma să fie exact invers. 

Nici actuala reformă teritorial-administrativă din Ucraina nu a unit aceste sătișoare. De acum încolo, Poieni Regat adică Poleana va face parte din comuna Tărășeni, iar Poieni Bucovina, adică actuala Bucovca a intrat în componența comunei Tereblecea. Fie și așa, important este ca aceste reforme să îmbunătățească traiul oamenilor. 

De veacuri cu credință în Dumnezeu

Se spune că totul ce e simplu – e genial. Aș mai spune că totul ce e simplu e frumos, ba chiar deosebit de frumos. Așa mi s-au arătat mie oamenii din acest sătuc rămas parcă mai trist și uitat de autorități la o margine de țară. Însă el nu este uitat și de Dumnezeu. Prezența Lui se simte chiar de la intrarea în sat prin Crucea impunătoare care este de parcă o binecuvântare de bun venit. Apoi în acest sătișor avem posibilitatea să dăm mâna și să ne îmbrățișăm cu duhul strămoșilor noștri vizitând bisericuța de lemn cu hramul Sfântului Nicolae, care dăinuie aici de la 1618. Patru secole de rezistență în credința strămoșilor noștri. Patru vecuri de Rugăciune către Atotputernicul în limba noastră îngerească!  

Însă timpul își are cerințele și necesitățile sale. Cu peste două decenii în urmă aici s-a construit un nou lăcaș sfânt. Mare și frumos! Încape toată lumea, chiar și cea din satele învecinate. 

Intrând în curtea bisericii am văzut o ordine perfectă, oameni simpli, frumoși, copii și vârstnici îmbrăcați în hăinuțe în stil național. Aici nu am văzut orgoliu și fudulie. Cel puțin printre acei veniți să se închine lui Dumnezeu.

—Avem în sat și club, și bibliotecă, și grădiniță… Păcat că s-a închis școala din lipsă de copii, — îmi mărturisește gospodarul Ilie Topor. Cei care sunt, după grădiniță merg sau la școala românească din Bucovca, sau la cea ucraineană din Tureatca. Mai mulți la aceasta… 

Sufletele lor au coborât acasă

Acum câțiva ani m-am cunoscut inițial prin telefon cu domnul Petru al lui Petru Posteucă, originar din Poeni Regat. A ținut funcții înalte în Guvernul de la Chișinău, iar de 15 ani este profesor de matematici în Italia. Un om de statură nu prea mare că deseori mă mir unde încape atâta energie?!

Astă vară, venind acasă în pofida restricțiilor de pandemie, a întrat de mai multe ori și pe la redacție. Mi-a povestit despre insistența sa de a înălța în curtea bisericii din sat o cruce-monument în memoria consătenilor săi căzuți în cele două războaie mondiale și a celor deportați în anii stalinismului. 

—Voi suporta cheltuielile necesare care n-ar fi ele, dar voi aduce acasă memoria consătenilor mei, — mi-a zis domnul profesor Petru P. Posteucă… 

După multe emoții și trudă a sa acolo în Italia și a celora care trudeau la baștină avându-l mână dreaptă pe nepotul său Ilie Topor, dar și alți vrednici gospodari din sat, s-a stabilit ziua sfințirii monumentului — 25 octombrie…

Frumusețea monumentului este copleșitoare: granit negru, suport pavat, poartă de inox construită în așa fel ca trecătorii să vadă crucea din drum, iar cine dorește să se închine memorie înaintașilor, s-ă aibă acces liber.

Alături de păstorul duhovnicesc al acestui sat, părintele Iurie Șumacov care de asemenea s-a străduit la instalarea monumentului, a venit un sobor de preoți din care au făcut parte consăteni de ai săi de la Iordănești: preoții Ilie Gușulei, Gheorghe Moroz, Nicolai Mamolea. Nu putea să lipsească de aici în acestă zi părintele Victor Iachimciuc de la Tereblecea, care două decenii a păstorit aici, pe vremea înălțării noului lăcaș sfânt. Alături de părintele Ioan Gorda, protopop de Hliboca și părintele Dumitru Pavel, protopop de Herța, împreună cu zecile de săteni, unii dintre ei urmași ai celor demni de pomenire —eroi martiri căzuți în războaie și deportați în siberii, toți s-au rugat la Ceruri să le odihnească sufletele înghețate și să le dăruiască căldura pământului natal. Împreună cu ce-i prezenți s-a rugat în aceste clipe și profesorul Petru P.Posteucă, chiar dacă se afla în îndepărtata Italie și cu părere de rău condițiile create în lume nu i-au permis să ajungă acasă. Jertfa sa materială și gândurile în rugăciuni sunt văzute și auzite de Dumnezeu!

La aceste momente de suflet a participat și domnul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”.

Peste sat se îngâna ziua cu noaptea. Liniștea serii se așternea peste a acea palmă de pământ care ține Crucea ce întruchipează în sine sufletele zecilor de martiri ai neamului căzuți fără de vină în războaie și deportări. Ocrotește-i, Doamne, în Împărăția Ta!…

Nicolae Șapcă

„Monitorul bucovinean”, regiunea Cernăuți   

Fotografii de autor. 

      

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *