„În căutarea casei ideale”

Pandemia ne-a legat de pământ, să spun așa… totul pare să fie legat de casă, nu doar statul pe loc, obligatoriu dacă ești bolnav, dar și lucrul de la domiciliu, micile întâlniri virtuale de pe zoom, care toate se fac acum de pe calculator, din basement. Plimbările se derulează în jurul „portiței grădinii” și uite așa am ajuns să descoperim cotloane de frumusețe în vecinătatea care ne înconjoară, ba chiar păduri și ape, în inima orașului, lângă zgârie-norii ce schimbă complet linia orizontului. În această perioadă de relativă izolare în mijlocul unei zone urbane de mare densitate, cred că lumea a ajuns la o înțelegere nouă despre semnificația casei pentru oricare dintre noi, așa că lumea regândește noțiunea de cămin, precum și calitățile pe care acesta trebuie să le întrunească. Se remarcă un exod al canadianului din Toronto spre locuri mai liniștite, mai puțin aglomerate. Și noi am făcut drumuri frecvent, cu mașina, la o oră, două sau chiar trei de oraș, pe care le poți vizita fără să stai în hoteluri și îți permit să te întorci până seara acasă, după ce ai avut timp să bifezi și alte locuri din apropiere. Mai mult, să le guști.

Așa am descoperit diverse frumuseți din afara orașului, de la Escarpmentul mult iubit, până la râuri și lacuri precum și păduri întinse. Înainte de pandemie bătusem cu piciorul multe zone turistice canadiene. Ador Quebecul, partea de Vest a țării e de o frumusețe aparte iar în Ontario am pus cortul prin mai toate parcurile provinciale și naționale, până la Temagami, Soo-St. Marie sau Thunder Bay… Nu te-ai gândi la Ontario ca la o provincie a cărei primă destinație este una turistică și totuși, o spun cu mâna pe inimă, are frumuseți extraordinare. Acum, cu exodul de la oraș spre zone de mai mică densitate, ne-a trecut și nouă prin minte o relocare, sau poate numai explorarea unor locuri propice unei retrageri strategice din vuietul lumii moderne, care vine peste noi, ca un val nivelator. Avem prieteni care și-au luat case de vacanță, fie pe canelele unui lagoon, fie cu fața la pârtiile de schi de pe munte… Sunt stiluri de viață diferite, unii vor să-și petreacă timpul liber pe o barcă, la pescuit, alții pe serpentine împădurite. În weekendurile lunii octombrie am fost în rezervații naturale să admirăm frunzele de arțar în toată splendoarea lor multicoloră, reflectată de multe ori, fie în oglinda unui lac, fie a unui râu repede. Cu fiecare ieșire, rafinam exigențele pe care le avem pentru această destinație ipotetică, conștientizând unde ne-ar plăcea de fapt să ne facem casă pentru anii de mai târziu și sigur că văzând tot mai multe, inima cere și una, și alta, iar pretențiile cresc… Am ajuns astfel la concluzia că vrem o casă cu spatele la pădure și cu fața la apă, iar asta nu-i nici ușor de găsit, dar mai ales nu-i ieftin.

Azi, când am mers să ne bucurăm de pădurea îmbrăcată în culorile toamnei, am descoperit o zonă pe care am comparat-o cu Valea Prahovei. Ba chiar am identificat un loc care ne-a plăcut foarte mult. Era o casă înconjurată de minunea pădurii de foioase, peste drum de o apă ce semăna cu Prahova „cea frumos curgătoare”, cum ar fi spus Creangă, referindu-se însă la apele Ozanei din Humuleștiul său natal. Nu am realizat atunci, când am văzut locul, dar îmi dau seama acum că amplasarea casei care ne-a plăcut nouă așa de mult este de fapt echivalentă cu poziția casei bunicii din Săliștea Sibiului, peste stradă de un râu comparabil ca mărime cu cel canadian.

Constat astfel că în ciuda enormei diversități peisagistice pe care o oferă Canada, noi ne-am oprit în căutările noastre la ceea ce ne era cunoscut și drag. Remarc că, într-un fel neexprimat, căutam în mod subconștient drumul spre casă, în sensul cel mai profund al cuvântului. Nu așteptam de fapt o schimbare, ci o revenire. Fără să ne fi dat seama, căutam în Canada drumul spre sufletul locurilor de-acasă.

Milena Munteanu / UZPR

Toronto, Canada

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.