Ca cetățean și patriot român nu mi-a fost indiferentă cursa electorală din Republica Moldova. Față de ceilalți analiști politici și jurnaliști idealiști, nu îmi fac iluzii că Maia Sandu va fi un fel de Cuza feminisn, care va promova românismul dincolo de Nistru. Sigur că înfrângerea electorală a lui Igor Dodon este salutară, pentru că era promotorul unui statalism și moldovenism periculos pentru România. Dar nu cred că, în recenta campanie electorală, Igor Dodon mai era ”omul rușilor”. Dimpotrivă în ultimii doi ani, Igor Dodon era ignorat programatic de Moscova, care nu mai vedea în el un ”cap de pod” spre controlul estului european. ”Europenismul” și ”globalismul” Maiei Sandu este mai unctuos în relațiile cu partenerii Uniunii Europene. Războaiele hibride se duc acum pe alte planuri. Sigur că Maia Sandu are o imagine cosmetizată de pro-român, în realitate ea este mai degrabă vectorul politic al ”europenismului” te tip bruxellez, fiind apropiată de Monica Macovei și Dacian Cioloș, ca activistă Renew Europe. Agenda Maiei Sandu nu este unirea și românismul, ci pare că este satisfacerea sponsorilor europeni de la Bruxelles și interesele globale și europene ale Berlinului. Ea este vârful, nu al României la Chișinău, ci al Bruxellului? Ea nu a fost ajutată ca să câștige pentru a desființa frontiera de la Prut, ci a duce mai departe interesele politice, ideologice și economice al Comisiei Europene? Sigur că față de statalismul prăfuit moldovenist al lui Igor Dodon, omul Bruxellului Maia Sandu aduce un aer proaspăt, parfumat cu noua ideologie europeană, neo-liberală și anti-conservatoare. Dar lucrurile trebuie înțelese în claritatea lor: Maia Sandu nu este promotor al românismului, ci al ”europenismului” la Chișinău.
Sigur că în aceast marș spre est al Bruxellui pot converge mai multe interese ale României din punct de vedere european la Chișinău, dar nu ca paradigmă, ci ca un vector adiacent. România nu contează în noua ecuație modovenească. Jocurile le-a făcut Comisia Europeană, Germania și Rusia la Chișinău. Este evident că Kremlinul a mers pe ”mâna germană”, nu pe viziunea retractilă a lui Dodon. Pentru mine nu este ciudat că ”omul Moscovei” Renato Usatâi a fost cel care și-a oferit generos voturile pro-ruse Maiei Sandu. Ca la o comandă toți vorbitorii de rusă și rusofonii din Rep. Moldova au votat cu Maia Sandu. Sunt multe emisiuni înregistrate la televiziunile ruse în care Maia Sandu vorbește într-o rusă perfectă și le prezintă/promite rusofonilor proiectul său politic. Mai mult, oamenii fostului partid democrat oportunist al lui Plahotniuc au votat cu Maia Sandu, iar Usatâi ia dăruit un imens buchet de trandafiri galbeni Maiei Sandu în ziua victoriei cu care aceasta a defilat mândră la conferința de presă. Victoria Maiei Sandu este de fapt succesul noului binom ruso-german în Europa Centrală, doar Macron mai visează că mai contează suficient în organizația europeană? Ca să cred că Maia Sandu are intenții bune spre românism, cred că primul act pe care trebuie să-l semneze: decretul de anulare a interdicției unionistului român George Simion, liderul AUR, de a intra în Republica Moldova. Apoi să recunoască oficial că, așa-zisa ”limbă moldovenească”, este limba română, iar programa din școli să fie cu scriitori din România, să unească cele două academii într-una singură, iar apoi să candideze în 2024 la președinția României pentru a desființa frontiera ilegală de la Prut. Dacă nu face aceste lucruri simbolice pentru România, Maia Sandu nu este decât un pion pe tabla de șah germano-rusă, ca în 1939. Sunt curios dacă va declara că este româncă, nu moldoveancă?
Ionuț Țene / UZPR