Președintele Klaus Iohannis, a semnat miercuri decretul privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, informează Administrația Prezidențială.
Șeful statului a fost nevoit s-o promulge, după ce Curtea Constituțională i-a respins sesizarea, iar Parlamentul i-a returnat legea nemodificată.
PNL, USR și UDMR s-au opus în plen, însă PSD și PMP au reușit să treacă proiectul de lege.
În cererea de reexaminare, Klaus Iohannis invoca faptul că ”reacțiile produse la nivelul societății civile, precum și amploarea acestora au pus în evidență faptul că această lege, în forma adoptată de Parlament, nu a reprezentat rezultatul unui proces autentic și consistent de consultare și dezbatere publică”.
Conform legii, data de 4 iunie va fi declarată Ziua Tratatului de la Trianon, ocazie cu care pot fi organizate, la nivel naţional şi local, de manifestări cultural-educative şi ştiinţifice consacrate conştientizării semnificaţiei şi importanţei Tratatului de la Trianon.
Posturile publice de televiziune și radio sunt obligate să „introducă în programele lor emisiuni de la manifestările dedicate acestei sărbători”.
O lege a Trianonului, sau legea ungară a unității naționale, a adoptat și Ungaria, în urmă cu 10 ani. Prin reglementarea acesta a fost introdusă posibilitatea acordării cetățeniei pentru maghiarii din afara Ungariei.
Tratatul de la Trianon
Pe 4 iunie 1920, la Palatul Trianon de la Versailles, lângă Paris, diplomații stabileau sfârșitul Ungariei Mari și transformarea acestei țări care administra jumătate din Imperiul Habsburgic și reducerea cu peste 60% a teritoriului său.
Tratatul a fost semnat între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial (16 țări, printre care și România), pe de o parte, și, de cealaltă parte, Ungaria, succesoarea Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.
În Preambulul Tratatului de pace se consemnează că documentul a fost semnat de Statele Unite ale Americii, Imperiul Britanic, Franţa, Italia şi Japonia, ″puteri desemnate în Tratatul de faţă ca principalele puteri aliate şi asociate″ şi de alte douăsprezece state, printre care România, Cehoslovacia, Statul sârbo-croato-sloven, acestea din urmă ″constituind împreună cu Principalele puteri (…) puterile aliate şi asociate de o parte şi Ungaria de altă parte″.
Din partea României documentul este semnat de doctorul Ion Cantacuzino, ministru de stat, şi Nicolae Titulescu, fost ministru, secretar de stat, iar din partea Ungariei, de Gaston de Bernard, ministrul muncii şi ocrotirii sociale, şi Alfred Drasche Lazar de Thorda, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar.
Tratatul a stabilit frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia.
Ardealul și Banatul au fost recunoscute ca parte a României, Burgenland-ul a revenit Austriei, Rutenia și actualul teritoriu al Slovaciei au intrat în componența Cehoslovaciei, iar teritoriul pe care se întinde azi Croația și Voivodina au fost recunoscut ca parte a Serbiei.
Documentul conţine 364 de articole grupate în 14 părţi, care conţin la rândul lor alte capitole şi anexe şi se încheie cu un protocol şi o declaraţie. Primele 26 de articole cuprind Statutul Societăţii Naţiunilor, articolele 27-35 vizează frontierele Ungariei cu Austria, statul sârbo-croato-sloven, România şi Cehoslovacia. Secţiunea a III-a din Partea a II-a, intitulată ″fruntariile Ungariei″, cuprinde trei articole privitoare la România, respectiv articolele 45, 46, 47.