Aurelia Luca Colombo – Expoziția de artă ”ANTIVIRUS”

În lunile octombrie – noiembrie  2020, Rotonda Bibliotecii ”Nicolae Iorga” din Ploiești este din nou gazda unui mesaj umanist, transmis de data aceasta de expoziția de artă ”Antivirus” a pictoriței Aurelia Luca Colombo. După cum sugerează și titlul, expoziția și-a propus ca prin mesajul ei umanist, luminos, prietenos, încurajator să fie un antidot împotriva suferinței, tristeții, deznădejdii, temerilor provocate de pandemia de coronavirus.  

Cu imaginație și talent, putere de convertire a răului în bine, a urâtului în frumos, autoarea aduce o viziune nouă asupra coronavirusului a cărui imagine circulară nu mai seamănă cu un buzdugan aducător de moarte, ci este înscrisă într-un univers în care viața pulsează într-un joc ingenios de tente verzi. Din cercul coronavirusian, în loc de sulițele  unui soare ucigaș, se nasc flori puternic colorate în trandafiriu, care străpung sufletul, capabile să alunge starea de debusolare și să îl facă mai puternic, mai încrezător în viață. 

  Temele predilecte ale autoarei sunt chipurile umane de vârste și sex diferite, toate zâmbitoare, duioase, vesele; peisajele montane sau marine, limpezi, luminoase, în culori de alb, albastru, verde, maro deschis și  crem. Câțiva copaci aplecați deasupra apei se conturează parcă într-o barieră în fața problemelor vieții, într-o plecăciune în semn de omagiu și de recunoștință față de apa dătătoare de viață sau sunt un semn că ea, viața, există și că trebuie să ne adăpăm din ea. Flori albe sau crem iradiază ideea de viață ce se înalță din puritatea și frăgezimea lor. Universul întreg pare a fi o floare uriașă, de culoare galbenă,  din care o albină harnică își culege sârguincioasă polenul. Motivul drumului, fie terestru, fie pe ape, este o dovadă a unei dorințe de evadare dintr-un spațiu ostil vieții, pe care nu îl vedem în tablourile Aureliei Luca Colombo, dar îl știm din realitatea imediată.  El, omul, dornic de cunoaștere, fie pornește la drum, fie scrutează lumea prin vizorul aparatului  de fotografiat. Om și animal își sincronizează sufletele. Câinele unui vânător aflat pe malul unei ape tânjește  spre zări necunoscute. Un alt animal prezent în unele  picturi, pisoiul, este pur, inocent, blând, privește uimit spre necunoscut sau este situat pe o fereastă la granița dintre micro și macrosmos, într-o dorință de a se întoarce la atmosfera caldă și protectoare a unui cămin. 

Turlele clădirilor se înalță mângâietor deasupra mediului ambiant, într-o aspirație calmă și blândă de înscriere în dumnezeire. 

Curcubeul în ipostază dublă se înalță deasupra apei și unește malurile sale, ca o chezășie a triumfului vieții, dragostei, armoniei universale, a unei relații biunivoce Dumnezeu și oameni. 

Elena TRIFAN/UZPR 

  

    

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.