În condițiile actuale ale evoluției negative a pandemiei este o mare responsabilitate să iei o decizie în urma căreia copiii să se reîntoarcă sau nu la școală. Unii decidenți sunt de părere că elevii ar trebui să se reîntoarcă la școală, pe motiv că multe din condițiile optime de desfășurare a învățământului online lasă încă de dorit în special în mediul rural. În alte țări europene, elevii și-au continuat studiile clasice la școală, iar, ulterior, datorită numărului mare de îmbolnăviri, alarmante, i-a determinat pe decidenți să închidă porțile școlii tradiționale. Este adevărat că au de suferit deopotrivă: învățătorii, profesorii de specialitate din liceele vocaționale, elevii care au nevoie de socializare și de o comunicare ,,față în față”, atât cu colegii, dar și cu cadrele didactice.
Pandemia Covid – 19 a strecurat multă frică și neîncredere în toate sferele vieții sociale, din care nu lipsește sistemul învățământului românesc. Care părinte nu este îngrijorat de soarta copilului și se întreabă dacă e bine sau nu să meargă la școală în această perioadă incertă plină de pericolul infectării cu acest virus nevăzut și necruțător ? Logica ,,omului de rând” funcționează la o dimensiune realistă și chiar plină de înțelepciune. Iată care sunt cele două situații dificile, pline de semne de întrebare, în care ,,se scaldă” mintea decidenților. Dacă admitem ca elevii să se reîntoarcă la școală, iar ulterior se va dovedi că au fost infestați cu acest virus foarte mulți copii, atunci vinovați vor fi decidenții ,,colorați” sau specialiștii necolorați. Dacă există măsuri extreme, care s-au soldat în prezent cu închiderea școlilor, decidenții sunt de vină de ce sunt ținuți acasă elevii, că, vezi Doamne, ,,educația lor va avea mult de suferit în următorii ani”. Hai să fim serioși! Am întâlnit elevi de liceu, dar și din învățământul gimnazial și superior, care au afirmat că au învățat mult mai multe de la profesori prin intermediul orelor online și chiar au muncit mai susținut pentru a-și definitiva temele în urma unor documentări bibliografice minuțioase. Chiar și profesorii din liceele vocaționale au găsit soluții optime pentru ca elevii, care studiază un instrument, să poată fi testați și verificați în mod eficient. Transmiterea online a temelor rezolvate, a partiturilor înregistrate și chiar a răspunsurilor spontane la întrebările ad-hoc, venite din partea profesorilor, ne îndreptățește să credem, pe noi părinții, că debutul învățământului online a avut un real succes în România. Sigur, sistemul online este perfectibil, iar statul român și ,,oamenii de bine” se vor ocupa în continuare pentru a le oferi familiilor cu venituri modeste calculatoare și tablete.
Noi, părinții, ne dorim să avem copii în viață și nu în școala tradițională, unde în aceste vremuri îi pândește pericolul infectării cu Covid-19. Mai sunt probabil două-trei luni, până când vaccinul împotriva acestui virus își va dovedi eficiența. Ulterior, după diminuarea și dispariția acestui pericol mondial, copiii noștri se vor putea reîntoarce la școală ,,în deplină siguranță” spre liniștea noastră emoțională. În actualitate, sunt foarte multe discuții pe marginea acestui subiect al reîntoarcerii elevilor la școală, care este ,,îmbrobodit” cu tot felul de speculații politice demne de campania electorală aferentă alegerilor parlamentare.
,,Mai presus de toți și de toate” mințile iscoditoare și ,,făcătoare” de tot felul de polemici politice sterile, trebuie ,,să strălucească” siguranța sănătății copiilor noștri. Știți, cum e!,…după ce se întâmplă tot felul de drame, începem să căutăm vinovați, îi dăm cu presupusul, amestecăm responsabilitățile cu interesele politicienilor și parcă ne este mai ușor să analizăm ce s-a întâmplat decât să elaborăm strategii de prevenire. În sistemul de învățământ mai sunt foarte multe cadre didactice în vârstă, care nu prea se descurcă cu învățământul online. După 30 de ani de învățământ tradițional, clasic, este foarte greu să te adaptezi la noul sistem de învățământ online. Unii părinți au acum responsabilități în plus, pentru că după orele de serviciu trebui să consilieze copiii, pentru ca aceștia să-și poată transmite online lecțiile. În urma acestor stări tensionate se nasc și tot felul de ,,cârcoteli” superficiale.
Din aceste pricini se nasc unele ,,revolte” venite din partea unor părinți și-a unor învățători sau profesori, mai mult sau mai puțin responsabili de posibilitatea apariției unor consecințe nefaste din cauza pandemiei, pentru elevii reîntorși la școală. Suntem, totuși, în mileniul trei. Pandemia a creat această stare de criză, dar a generat și ideea că în orice condiții procesul de învățământ trebuie să meargă mai departe prin intermediul unui sistem online. De altfel, foarte mulți elevi citesc foarte multe documentare existente pe internet, prin intermediul cărora găsesc informații din domeniul: fizicii, biologiei, geografiei, astrologiei, istoriei… Datorită curiozității elevilor, acumularea de cunoștințe noi, după cum reiese din unele discuții cu elevii, devansează informațiile cuprinse în manualele școlare și de multe ori pe acelea deținute de profesorii de specialitate. În perspectivă, cu siguranță vom asista la perfecționarea învățământului online, care va fi folosit din ce în ce mai mult în vederea definitivării pregătirii complexe a elevilor. Ș-apoi, nu toate afacerile, ofertele și informațiile le găsim deja pe Internet? Informația este definitorie pentru luarea unor decizii profesionale, iar comunicarea online este din ce în ce mai prezentă în viața: elevilor, profesorilor, oamenilor de afaceri, cercetătorilor etc. Această pandemie nesuferită a deschis așadar o nouă etapă pozitivă, o nouă alternativă complexă în procesul de pregătire al elevilor. În perspectivă, armonizarea simbiozei dintre învățământul online și cel clasic va rezona din plin cu o constatare înțeleaptă a educatorului și filosofului scoțian-australian Alexander Sutherland: ,,Școala trebuie adaptată la copii și nu copiii adaptați școlilor”.
Dumitru Țimerman/ UZPR