Un premiu meritat pentru scriitorul şi jurnalistul Ion Fercu

În urmă cu mai bine de trei ani, discutam cu Ion Fercu despre rubrica sa „de cursă lungă“ din Revista „Ateneu“: vreme de peste un deceniu cercetase „Prin subteranele dostoievskiene“ fiecare nuanţă literară, filosofică, pedagogică, politică sau teologică a geniului culturii ruse, Feodor Mihailovici Dostoievski. Nevenindu-ne să credem că rubrica atinsese o longevitate demnă de „Cartea Recordurilor“, am conchis, în final, că articolele apărute de-a lungul a peste 120 de luni merită să fie reunite într-un volum. Sceptic (aşa cum îl ştiu!), Ion Fercu a părut să aibă îndoieli… provinciale. Dar s-a înhămat la muncă şi în mai puţin de un an a „construit“ un volum de peste 600 de pagini, care a apărut la prestigioasa Editură „Junimea“ din Iaşi, în 2018.

Cartea a stârnit interesul criticii şi a fost încununată cu premii ale unor reviste şi societăţi literare. În 2019, Ambasada Rusiei l-a invitat la festivităţile dedicate Zilei Federaţiei, ca semn de apreciere pentru opera sa de cercetare. Cu acel prilej, Natalia Muzhennikova, director al Centrului Rus de Ştiinţă şi Cultură, din Bucureşti, declara că volumul Prin subteranele dostoievskiene „va ocupa un loc distinct în librăria instituţiei noastre“.

Anul acesta, a venit o nouă recunoaştere binemeritată: pe 3 decembrie 2020, Academia Română, la secţiunea FILOSOFIE, TEOLOGIE, PSIHOLOGIE ŞI PEDAGOGIE, i-a decernat lui Ion Fercu Premiul „Ion Petrovici“ pentru lucrarea „Prin subteranele dostoievskiene“. În 2018, Liviu Antonesei spunea: „Am citit această vastă carte a scriitorului Ion Fercu şi, la sfârşit, m-am întrebat ce fel de carte este. Una de critică literară? Fără îndoială, nu. Atunci, poate, de istorie literară? Ar fi un răspuns mai potrivit, dar nu întru totul. Cred că încadrarea cea mai adecvată ar fi la categoria eseu enciclopedic, un gen nu foarte frecventat, pentru că este foarte dificil. Avem în această carte, pe de o parte, o analiză multidimensională a vastului corpus dostoievskian – ceea ce înseamnă surprinderea faţetelor literar-estetice, filosofice, religioase, psihologice şi sociale ale acesteia – şi, pe de altă parte, o binevenită abordare contextuală, ba chiar dublu contextuală, fiind vorba despre contextul epocii marelui Fiodor, dar şi de contextul temporal, de istoria scursă de la scrierea operei încoace. O carte erudită şi foarte bine scrisă, ceea ce nu e de mirare la un prozator excelent“.

Acestor aprecieri li se adaugă cele ale altui veritabil dostoievskian, Leo Butnaru: „Dostoievski este scriitorul tuturor. Mai select, al ceva mai puţinilor ar fi filosoful, psihologul, predicatorul religios Dostoievski. Iar printre cei şi mai puţini e colegul Ion Fercu, cititor care a atins ipostaza de cercetător, critic, istoric literar, eseist şi, iată, autorul acestui antrenant volum panoramic, «Prin subteranele dostoievskiene», pe care eu unul îl văd vecin de raft cu «Dicţionarul personajelor lui Dostoievski» al lui Valeriu Cristea. O vecinătate intercomunicantă, transfrontalieră, benefică“.

Acribia acestui intelectual tenace, îndrăgostit şi robit de marele Fiodor Mihailovici, ne-a dăruit o carte care cu siguranţă va constitui un reper pentru critica literară. Felicitări din suflet autorului şi îi doresc putere de muncă pentru a ne încânta şi cu alte asemenea isprăvi!

Ştefan RADU / UZPR Bacău

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.