„Se scrie enorm. Trăim în epoca hârtiei scrise”, opina – oarecum malițios – autorul Tinereții lui Don Qiujote, Marin Sorescu.
„Cu prea multe cărți faci o librărie, iar nu o bibliotecă”, suna o butadă care mi-a atras atenția în copilărie.
Se scrie mult, se scrie „enorm” și apar, desigur, multe cărți, prea multe s-ar putea spune. Pe unele se va așterne uitarea, dacă nu au fost deja nebăgate în seamă chiar la apariție. Sunt însă și cărți necesare, unele de referință, cărți pe care le așezăm „la vedere”, „la îndemână” în biblioteca noastră, pentru a le consulta ori de câte ori avem nevoie de o informație.
Așa este Scriitori doljeni și mehedințeni din Piemontul Bălăciței. Autoarea, Rodica Pospai Păvălan, a decis (și bine a făcut!) să urmeze cu acest volum pe cel intitulat Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței, ambele apărute la editura „Scrisul Românesc. Fundație – Editură” în 2019, respectiv 2020.
Ceea ce atrage dintru început atenția, încă din titlu, este denumirea geografică a zonei asupra căreia s-a oprit autoarea spre a-i reliefa aspectele culturale – și nu puține, chiar de excepție de multe ori.
Așadar, „Piemontul Bălăciței” sau „Câmpia Înaltă a Bălăciței” sau „Platoul Bălăciței”, o zonă care, așa cum cititm în Argumentul lămuritor al primului volum, „nu face parte dintre locurile a căror denumire să aibă rezonanțe identificabile.” Aceasta este totuși o zonă în care, în timp, „s-a creat un anume tip de valori morale”, dar și intelectuale – și unele de mare calibru – , ar adăuga oricine parcurge numele și realizările culturale consemnate în cele două volume.
În cele ce urmează ne vom opri asupra celui mai recent, volum în care, așa cum deducem chiar din titlu, autoarea a ales să întocmească un amplu dicționar-antologie („tablou”, cum se specifică) al scriitorilor care au legătură directă ori prin ascendență cu această zonă din centrul Olteniei, o zonă „alcătuită exclusiv din localități rurale.” Sublinierea aceasta este cu atât mai binevenită cu cât însăși autoarea, în lucrarea făcută nu numai cu pasiune, dar și cu acribia cercetătorului, sintetizează – chiar din „Cuvântul înainte” – pentru cititor, faptul că în „lista și biobibliografiile celor 129 de personalități (din primul volum – n. n.) sunt nume și realizări de excepție ale unor mari savanți (Henri Coandă, Nicolae Vasilescu-Karpen, Ștefan Odobleja, C. Rădulescu-Motru), scriitori (Șerban Cioculescu, Emil Manu, I.C. Chițimia), istorici (Petrache Cernătescu, C.S. Nicolăescu-Plopșor, Iordache Anastase), matematicianul C. Ionescu-Țiu și alții /…/ cărora li se adaugă o valoroasă intelectualitate contemporană.”
Având de antologat așadar o listă impresionantă de nume și realizări, era necesară o selecție. Și astfel, întorcându-ne din nou chiar la titlu, constatăm că autoarea a pornit de la un criteriu asumat (obligatoriu într-o cercetare serioasă!), selectând – în acest al doilea volum – numai scriitorii cu statut de membri ai Uniunii Scriitorilor, 45 în total. Ca în orice lucrare de asemenea anvergură era deci absolut necesar să se stabilească un criteriu, iar cel adoptat de autoare este unul care nu poate fi constestat (cel puțin pentru perioada contemporană). Cum și pentru ordinea intrării în listă, criteriul alfabetic al oricărui dicționar este iarăși unul absolut firesc, fiindcă scriitorii antologați sunt, cum se întâmplă în orice grupare, de calibru și notorietate variată – de la nume „cu renume” (ca D.R. Popescu, Șerban Cioculescu ori Mihnea Gheorghiu) la unele afirmate mai recent ori altele mai puțin cunoscute sau mediatizate doar pe plan local.
Pentru cititorul interesat considerăm necesară și o prezentare a structurii volumului Scriitorii doljeni și mehedințeni din Piemontul Bălăciței.
Astfel, după „Cuvântul înainte”, din care s-ar cuveni citate câteva considerații ale autoarei privitoare la demersul întreprins, la ideea de la care a plecat, la modul de lucru, la criteriul pe care l-a avut în vedere când a pornit la acest drum – nu ușor, dar de mare eficacitate! –, la izvoarele bibliografice care i-au stat la îndemână, urmează, în ordine alfabetică, așa cum am specificat, cei peste o sută de autori, fiecare fiind făcut cunoscut printr-o „Fișă biobibliografică”, fragmente din operă, urmate de „Note critice” (selectiv, de bună seamă). O binevenită notă „Despre autoare”, urmată de o „Listă” a autorilor antologați și de „Note critice” asupra primului volum (semnate de Ștefan Vlăduțescu, Marian Barbu, Tudor Nedelcea, Nicolae Dan Fruntelată) încheie antologia.
Rând pe rând, scriitori cărora unii dintre cititori le cunosc doar numele, altora o parte din operă, iar unora nici numele, nici scrierile, intră în atenție și trezesc interesul pentru tot ceea ce au lăsat literaturii române.
Mărturisesc eu însămi că mare parte din „fișele” antologate mi-au captat atenția. Voi da numai două exemple, îndemnând cititorii să caute, să citească, să descopere scriitori pe care nu-i cunosc, fragmente de poezii de o mare frumusețe, îndemn de asemenea la a căuta volumul întreg și nu mai puțin cărțile acestora.
Iată, din „garda veche”, Dimitrie Ciurezu, născut în 1897 în Plenița, jud. Dolj, debutând cu volumul de versuri Răsărit (în Craiova, la Scrisul Românesc, în 1927), despre care scria și G. Călinescu în cunoscuta-i Istorie …, dar și E. Lovinescu ori Al. Piru. Autoarea antologiei a selectat mai multe poeme din creația scriitorului, iar noi alegem să exemplificăm cu câteva versuri din poemul cu numărul X: „Măria e fata amiezii de vară,/ Cu trupul pietros ca mărul domnesc;/ În pulpele-i rumeni bujorii se bat,/ Și-n umeri arinii zvâcnind înfloresc.// În ia ei albă, plesnită de viață,/ Cresc faguri de miere și bulgări de maci;/ Și-n mersul ei tânăr îi tremură sânii,/ Ca puii de mierlă năprui și buimaci.”
Din „garda nouă” – ales aproape aleatoriu! – vom amintit numele lui Alex Gregora, născut în 1958, antologat de asemenea cu mai multe poeme, din care propunem și noi unul – „Cetatea amurgului I”: „Trec singur prin cetatea amurgului/ tălpile îmi calcă pe niște linii/ încă în formă de schiță,// nu îmi număr pașii,/ îi adaug și îi șterg/ asemenea cerbului pe întâia zăpadă,/ uneori îmi lipesc profilul/ între niște gratii de sfoară cerată – / Jumătatea nevăzută a feței odihnindu-se/ înainte să înceapă,// întotdeauna mă ajunge o umbră,/ nu știu dacă-i femeia mea/ dezbrăcată ca o sămânță.”
Drept concluzie, subliniem faptul că o carte care necesită o asemenea muncă de informare nu putea apărea fără o documentare prealabilă, mărturisită de asemenea de autoare, având la bază alte dicționare și antologii mai ales cele aflate în fondul Bibliotecii județene „Alexandru și Aristia Aman”.
Volumul alcătuit cu pasiune, dar și cu acribie, de către Rodica Pospai Păvălan adună din toate, sintetizează și aduce informația la zi pentru o zonă care uimește prin abundența valorilor intelectuale, o zonă care se distinge astfel în geografia literară a României, fiind, probabil, un unicat, așa cum afirmă și Marian Barbu: „Nu cunosc (poate deocamdată) nicio falie zonală a României /…/ să aibă atâtea personalități de talie națională și universală, cum a format Piemontul Bălăciței și cum reușește să ni le prezinte demersul editorial al Rodicăi Pospai Păvălan.”
Subscriem și îndemnărm cititorii (cel puținn cei din Oltenia!) să includă în biblioteca lor această carte de referință, iar pe cercetătorii altor zone geografice să o ia drept model și să întregească harta literară a României cu alte zone la fel (poate!) de bogate în valori (mai mult sau mai puțin cunoscute).
Prof. univ. dr. Mihaela Albu / UZPR