default-logo

Posteritatea lui Lazăr Lădariu (1939 – 2019)

In memoriam

Au trecut aproape doi ani de la despărțirea de Lazăr Lădariu, indiscutabil una dintre personalitățile cele mai complexe ale vieții publice mureșene din ultimele decenii.

Intransigentul jurnalist al unei rubrici de cotidian mureșean, înainte de decembrie 1989 era și un poet delicat, fiind deopotrivă interesat de moștenirea etnofolclorică (a publicat, în colaborare, volumul de folclor poetic „Mureș, pe marginea ta”, 1969, „Râurile se întorc la izvoare”, reportaje, 1984), restituirea adevărului istoric („Epopeea de pe Mureș”, în colaborare, 1984).

A debutat cu poezie, în volum, la 46 de ani (Arghezi a publicat prima carte „Cuvinte potrivite”, la 47 de ani), cu „Câmpuri cosite de ceață”, care-l situa pe autor printre… poeții optzeciști.

Din decembrie 1989, a preluat conducerea noului ziar județean, „Cuvântul liber”, pe care l-a condus până aproape în ultima clipă a vieții sale.

Timp de aproape trei decenii postdecembriste, Lazăr Lădariu a ars ca o flacără, antrenat pe mai multe fronturi. Jurnalistul a continuat să scrie cu ardoare, rare fiind numerele de ziar în care nu era și semnătura lui, făcând în primul rând o publicistică militantă, nimic din ceea ce era de factură națională nefiindu-i străin. A abordat cu curaj și responsabilitate, cu respect pentru adevăr, teme delicate ale vieții de zi cu zi – politice, istorice, sociale, culturale, respectând cu credință imperativul caragialean: „Cinste și gramatică”!

Pentru că era nevoie de cuvântul său acolo unde adevărul istoric era călcat în picioare, iar realitatea mistificată, n-a ezitat, la îndemnul și cu susținerea electoratului mureșean, să-i reprezinte pe oameni în Parlamentul României. A fost un parlamentar vocal, cu inițiative, de atitudine, fiind mesagerul celor care așteptau de la cei care conduceau destinele țării să respecte aspirațiile naționale ale celor cu care istoria a fost mai ales nedreaptă.

A fost un politician naționalist, în sensul adevărat și profund al termenului, convins că e singura armă cu care se poate câștiga un loc demn în concertul națiunilor. Discursurile lui parlamentare au fost elaborate cu simț de răspundere și cu respect pentru acuratețea rostirii. S-au adunat mii de pagini care, în bună măsură, au ajuns între coperte de carte, ca o dovadă a unei prezențe politice exemplare, responsabilă, imposibil de atras în jocuri politice murdare ori în afaceri oneroase.

Ziarul pe care-l conducea a fost o a doua tribună a idealurilor sale, editorialele sale reprezentând de fiecare dată coloana vertebrală a publicației. Se întâlnea cu alegătorii, le asculta doleanțele, dar și cu cititorii, care-i așteptau cărțile – și cele de poezie și cele de publicistică, memorii ori discursuri politice. Era neobosit, se lăsa antrenat în programe, acțiuni culturale – lansări, prezentări de carte, simpozioane, conferințe, vernisaje, concerte, spectacole…

Cărțile de poezie ale lui Lazăr Lădariu au stat sub semnul confesiunii, al mărturisirii. „Imaginarul poetic, scriam la apariția cărții sale „Vânătoarea de umbre”, devine la Lazăr Lădariu biografie, iar propria biografie sursă a imaginarului. Cotidianul din poezia lui Lazăr Lădariu capătă sens moral, în veritabile parabole civile. Între regăsiri şi recuperări, poezia lui Lazăr Lădariu caută locul geometric al fiinţei poetice. Livresc fără ostentaţie, necenzurându-şi emoţia, dar nici exacerbând-o, Lazăr Lădariu rămâne un poet original, dincolo de orice afiliaţie sau afinitate electivă”.

Nota care definea întregul său univers uman era credința. Era un om profund religios, care credea în mântuirea poporului roman. Prea bun cu veacul care l-a însoțit, generos în tot ceea ce a făcut, n-a rămas nimănui dator, dar destui îi datorează foarte mult.

Posteritatea lui Lazăr Lădariu e încă una calmă, chiar dacă o parte dintre scriitorii și oamenii de cultură mureșeni i-au dedicat un număr special al publicației „Orizonturi mureșene”. Chiar dacă timpul mai are răbdare, opera lui Lazăr Lădariu merită să fie readusă în actualitate, ca o lecție de cultură și politică, în care niciunul din cele două concepte nu-l exclude pe celălalt, dar, ca să-l invocăm pe Lazăr Lădariu, „politicul trebuie să fie mai smerit în fața culturii”.

 

Nicolae Băciuț

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.